Love or hate ?

Stiu ca in curand va veni "bombardamentul" de Valentine's si nu ma refer neaparat la inimioare si alte decoratii specifice, ci la posturi pe forumuri, bloguri etc. De aia m-am gandit sa scriu postul asta astazi, cand inca lumea nu este satula pana peste cap de subiect. Dar nu vreau sa vorbesc despre V Day neaparat, ci despre reactiile pro-contra V Day.

Exista in mare doua reactii: fie iti place, esti de acord si sarbatoresti, fie Valentine's Day este o "sarbatoare furata de la americani", "comerciala", "avem si noi Dragobete", "de ce avem nevoie de o zi speciala pentru a sarbatori dragostea?"

Recunosc ca pana acum 3-4 ani si eu faceam parte din ultima categorie, dar intre timp mie mi-a trecut. Mi-a trecut pentru ca am realizat ca pana la urma mie nu imi face rau cu nimic faptul ca altii sarbatoresc o zi in plus. Pana la urma romanilor le place sa aiba cat mai multe zi "speciale", cat mai multe motive de chef, ce e chiar asa rau in asta? Si ce daca e o sarbatoare furata de la americani? Eu zic sa sarbatorim si St. Patrick's Day si Anul nou chinezesc, sa fie pe toata planeta un mare chef universal. O fi comerciala, dar si Craciunul e la fel. Si da, de ce doar o zi dedicata dragostei? De ce nu doua? De ce sa nu sarbatorim si V Day si Dragobete? :))

Eu personal nu sarbatoresc Valentine's, dar nu vad de ce altii nu pot sa o faca. De ce eu nu? Pentru ca mi se pare prost momentul. Chiar dupa sarbatorile de iarna, chiar inainte de cele de primavara... n-am banii, inspiratia si dispozitia necesara pentru chiar atat de multe ocazii de dat cadouri. Si nici nu vreau sa insarcinez pe altcineva sa-mi faca mie. A trebuit sa renunt la una, si am ales sa renunt la cea mai putin importanta, din punctul meu de vedere. E cea mai putin importanta pentru ca nu are o semnificatie personala si pentru ca e mai recent aparuta (in comparatie cu celelalte).

Cu toate astea, cred ca ar fi un pas bun pentru omenire daca am putea pur si simplu sa acceptam bucuriile altora. Stiu ca in urma articolului asta multi isi inchipuie ca sunt impotriva romantismului. Nu, sunt doar impotriva romantismului siropos. A asteptarilor nerealiste.

Asa ca hai sa ne luam de mana si sa cantam "kumbaya" si sa ii lasam pe fiecare in pace sa sarbatoreasca ce vor ei, fara sa-i luam la misto :D Uite, azi e prima duminica din februarie... eu zic ca e motiv bun de chef :D

Simtul ridicolului

Ca un mare fan al serialelor si reality show-urilor ce sunt, am inceput din acest sezon sa ma uit la American Idol. Ceea ce am descoperit nu stiu neaparat daca a fost surprinzator, dar e oarecum socant daca stai sa te gandesti: multi oameni nu au deloc simtul ridicolului.

Poate mai tineti minte filmarile de la auditiile Megastar ... extrem de amuzante... astia de la American Idol sunt si mai si... Ideea e ca toti cand cantam la sticla de sampon peste cantecul original avem impresia ca putem atinge cu succes cele mai inalte note... dar in cazul majoritatii, e doar o impresie. Eu sunt prima care recunoaste ca am o voce oribila... trebuie doar sa te inregistrezi si sa te asculti. Nu sa te duci la o televiziune nationala sa dai o auditie si sa te faci de ras in fata lumii.

Cred ca aici e si cazul rudelor si prietenilor care, de frica sa nu jigneasca, probabil ii lauda. Parerea mea e ca decat sa minti, mai bine taci :) Cu toata sinceritatea, cazurile astea mi se par triste. Si nu vreau sa radem de ei, ci sa invatam sa ne pastram simtul ridicolului... sa acceptam ca sunt lucruri pe care le putem face si lucruri pe care nu le putem face.

Dulce monotonie

N-am mai scris pe blog de aproape o saptamana. Adevarul e ca nu mai am despre ce sa scriu. Viata mea e in monotonie completa. Nici macar sesiune nu mai e.

In mod surprinzator, imi place monotonia. Eu sunt un om al tabieturilor. Stiu ca sunt atatia oameni care prefera aventura, adrenalina si alte excentricitati, dar eu prefer sa stiu ce ma asteapta, ce imi aduce ziua de maine.

Monotonia inseamna stabilitate. Inseamna ca am pe ce ma baza. Imi place sa ma trezesc in fiecare dimineata, aproximativ la aceeasi ora (adica la 11), sa imi fac cafeaua si micul dejun, sa stau la calculator, sa intru exact pe aceleasi site-uri ca in ziua precedenta. Dimineata e cel mai frumos moment al zilei pentru mine, atunci cand stau linistita si-mi beau cafeaua, fara sa fac nimic concret.

Eu ascociez monotonia cu o stare "zen". Cu cat lucrurile sunt mai monotone, cu atat mai mult inseamna ca ma inteleg bine cu toata lumea. Ca nu mai sunt certuri stupide din nimicuri. Ca sunt mai putin stresata si, deci, capabila sa judec la un nivel matur.

Sper ca va tine cat mai mult...

Aberatii despre sesiune

Poimaine am examen. Inca nu reusesc sa imi fac curaj sa-mi deschid cursurile. Ca sa mai trag de timp, am intrat pe Analytics sa vad cu ce cuvinte ma mai gaseste lumea pe Google. Se pare ca Universul imi transmite un mesaj: "cum sa invat" e una dintre cele mai cautate fraze.

Am incercat pe cat posibil sa evit sa vorbesc despre sesiune, dar acum nu mai am de ales. Cel putin pana scriu articolul asta voi mai amana invatatul propriu-zis :D

Adevarul e ca nu m-am chinuit eu ingrozitor pana acum. Am avut cateva proiecte de facut pe care am lucrat mai mult (chiar m-am straduit sa iasa ceva bun), dar nu am invatat pana acum. Am facut niste exercitii pentru celalalt examen. De ce zic "celalalt" ? Pentru ca semestrul asta dau doar doua :P Scrise.

Am examen la contabilitate internationala. De fiecare data cand zic cuvintele astea, ma ia durerea de cap. Am citit primul curs (din 7). Am invatat ce este contabilitatea si care sunt functiile ei. Ma rog, n-am invatat. Mi-am facut schita. Invat mai bine dupa schite. Mintea mea functioneaza dupa parametrii logici.

Imi place sa povestesc altora ce am eu de invatat. Mi se pare cea mai buna metoda sa invat. Explicandu-le altora, incep sa inteleg si eu. Din pacate, era mai usor sa imi gasesc ascultatori la materii interesante. Pe nimeni nu intereseaza contabilitatea :(

Sa revin la subiect. Cum inveti? Cred ca primul pas este sa-ti deschizi cursurile. Invariabil.

In rest, fiecare cu tehnica lui ca sa zic asa. Nu pot da o reteta universala, oamenii sunt diferiti. Si materiile sunt si mai diferite. La unele e de ajuns sa faci exercitii.

La cele unde e cu invatat materia, prefer sa incep cu o schema logica. Ca un fel de cuprins. Daca ai o imagine universala asupra materiei, iti dai seama cam la ce foloseste fiecare lucru, il poti pune in legatura cu alte lucruri, e mai usor sa intelegi.

Nu-mi place sa invat pe de rost. De fiecare data cand am incercat sa invat pe de rost, am incurcat definitiile. Dadeam unui termen definitia altuia. Trebuie sa inteleg. Si apoi povestesc cu cuvintele mele.

Pana una alta, am o singura concluzie. Ciudat, n-are nici o legatura cu ce am scris pana acum. In sesiune, cel mai bine e sa nu te stresezi.

Despre muzica

Nu vorbesc prea mult despre muzica... atunci cand cineva este intrebat "ce muzica iti place?" fie dai un raspuns concret, fie spui "de toate". Eu sunt omul care nu se incadreaza la "de toate", dar nici la un gen anume. Mie imi plac piesele. Nu artistii, albumele sau stiluri. Doar piesele.

Am primit o leapa de la Lari si ar trebui sa spun 15 piese mai "de suflet" (deci Coco Jambo nu se pune? :( ).
O sa incerc sa-mi motivez alegerile. Dar in principal, sunt piese speciale pentru mine. Dintr-un motiv sau altul.

1. Foo Fighters - Tired of you
E piesa mea preferata. E greu sa dau un motiv... pur si simplu pot sa o simt la un nivel la care nu toate piesele ajung. Prima data am auzit-o intr-un film (I think I love my wife). Asa ca si filmul a ramas special pentru mine. Poate din cauza piesei.

2. Regina Spektor - Apres moi
Sunt doua lucruri pe care mi le doresc cand aud piesa. Sa cant la pian si sa invat rusa. Si pentru ca aici am descoperit poezia lui Boris Pasternak, care mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am auzit vreodata...

Fevral'. Dostat' chernil i plakat'!
Pisat' o fevrale navzryd,
Poka grohochuschaya slyakot'
Vesnoyu chernoyu gorit fevral'.

3. Oasis - Wonderwall
Piesa asta are putina istorie cu mine. Desi nu as putea sa o asociez unui singur lucru. Am trecut prin multe impreuna :)

4. Samira - The Rain
Poate o sa radeti :D Dar nu mi-e rusine. Am ales-o pentru ca imi aminteste de clasa a 5-a si de prima mea indragosteala :D De naivitatea cu care ma indragosteam atunci.

5. Candy Dulfer - Lili was here
A little jazz won't hurt. Imi place foarte tare piesa... parca iti canta cineva pe suflet, nu la instrumente. In plus, e piesa care marcheaza inceputul. Inceputul meu. Intr-un fel.

6. Duran Duran - Out of my mind
Daca ar fi sa aleg un singur gen de muzica pe care sa il ascult tot restul vietii, asta ar fi.

7. Guano Apes - Rain
Am stat 15 minute sa ma gandesc de ce am ales piesa asta. Pana la urma o sa ma multumesc cu raspunsul: pur si simplu.

8. Meatloaf - I'd do anything for love
Primul videoclip pe care l-am vazut vreodata la MTV. Sau oriunde. Era atat de frumos... ca o poveste spusa pe muzica. Imi place partea cand canta tipa.

9. Metallica - Until it sleeps
Piesa asta are un efect ciudat asupra mea. Prima data cand am auzit-o eram mica si uram muzica rock. Iar videoclipul reincarna tot ce mi se parea mie mai imoral pe lume. Dar nu ma puteam abtine sa nu ma uit de fiecare data.
Am redescoperit-o dupa vreo 10 ani cand opinia mea in privinta lumii se schimbase total. Si am inteles-o.

10. Semisonic - Secret Smile
Spre deosebire de Guano Apes, piesa asta stiu foarte bine de ce am ales-o. Doar ca nu vreau sa zic.

11. Staind - It's been a while
O ascultam obsesiv in liceu. Acum si-a pierdut semnificatia. O ascult doar ca sa imi aminteasca ce simteam atunci.

12. Pink Floyd - Hey You
Ma face sa ma simt bine intr-un mod total diferit de celelalte. Intr-un mod bun. Placut. Vesel. Nu m-a intristat niciodata.

13. George Michael - Careless whisper
Trebuia sa ajungem si aici. Da, imi place George Michael. De fiecare data cand ascult Careless Whisper ma intreb la ce se gandea atunci cand a scris-o. Pare atat de reala si sincera. Si are o voce atat de frumoasa 8->

14. No Doubt - Don't speak
Am empatizat imediat cu ea... poate din cauza asta mi-a placut dintotdeauna.

15. Chicane ft. Tom Jones - Stoned in love
A fost destul de greu sa o aleg pe ultima. Dar am ales-o pentru ca sunt un fan secret Tom Jones. Si pentru ca imi aduce aminte de o excursie. O ascultam in masina in timp ce coboram niste munti prin niste peisaje superbe.

Cam atat. O dau mai departe strumfitei.

Romantismul este supraevaluat

De data asta, nu o sa mai vorbesc in numele altor femei. De data asta, o sa vorbesc in numele meu (si poate in numele unor barbati :)) )

Ca sa intelegeti de ce scriu articolul asta, incep cu cele doua determinante. Primul, este o scena dintr-un serial (unul stupid, ceva gen de mana a doua, la care am inceput sa ma uit de plictiseala si eu cand incep ceva nu pot sa nu termin :P ). Ideea e ca o tipa descopera masturbarea si pentru prima ei "noapte" singura, isi pune niste petale de trandafiri pe pat, aprinde niste lumanari parfumate, muzica in surdina, etc.
Al doilea determinant a fost un articol pe care l-am citit in care o bloggerita se intreba de ce barbatii nu mai sunt romantici, de ce nu mai aduc flori sau mici cadouri, de ce nu mai sunt la fel de afectuosi dupa x ani de relatie.

Ok, sa incep cu scena din serial. I don't get it. Really, I don't. Va dati seama cate petale de trandafiri trebuie sa rupi, ca sa ce? Sa ti le pui pe pat? Ma intreb cat de comode or fi? Oare nu ti se lipesc de spate? De ce ai vrea sa omori saracele flori pentru un moment cand oricum nu le observi. Ok, vizual e dragut sa le vezi, dar ar fi exact la fel de dragut sa vad un pat curat (si mult mai practic I may add). Lumanari parfumate... pfff... urasc lumanarile. Daca le mai pui si aproape de pat si iti misti patul tare, sanse mari de incendiu :D Eu urasc lumanarile oricum, ma sperie ingrozitor. Am tot timpul impresia ca o sa ia foc ceva. Unii mai au fetisuri de alea ciudate cu picurat ceara pe ei... brrrrr... cred ca numa chef de sex n-as mai avea dupa. Eu as recomanda o varianta mai buna (si mai sigura): pentru lumina difuza e mai buna o veioza si pentru parfum sunt aparatele alea gen Glade sau cum s-or numi :D Cu muzica n-am nimic.

Cererea asta a romantismului de catre femei mi se pare putin absurda. Inteleg faptul ca o femeie isi doreste sa se simta iubita, dar nu cred ca nivelul iubirii unui barbat se masoara in numarul lumanarilor aprinse si a trandafirilor omorati. Ce s-a intamplat cu comunicare, prietenie, incredere, sustinere, intelegere? Nu astea ar trebui sa fie in capul listei?

Se plang unele fete ca la inceputul relatiei primeau in fiecare saptamana un trandafir, iar dupa ceva timp de relatie obieciul a incetat. Voi stiti cat costa un trandafir??? Hai sa presupunem macar pentru un minut ca nu toti ne-am nascut bogati si ca majoritatea populatiei are un nivel de trai mediu. Cu banii pe care i-ai da pe atatia trandafiri (care oricum mor in maxim 1 saptamana) mai bine cumperi ceva de care chiar ai nevoie. Cred ca banii pe care i-ai da pe trandafiri in 3 ani ar putea plati pentru o vacanta, departe de toata lumea. N-ar fi mai folositor SI mai sanatos pentru relatie?

Si daca tot sunt aici, mai ating si capitolul "filme siropoase". Femeile isi doresc sa vada un astfel de film cu iubitul.
Filmele preferate ale tuturor (n-am inteles niciodata ce e asa interesant la Sweet November) sunt alea in care gagica sufera de ceva boala incurabila si moare la sfarsit. Am vazut filmul asta de 1000 de ori in tot atatea variante diferite. Alta boala, alti actori, aceeasi poveste. Ok, news flash. E PLICTISITOR!!! De ce ar vrea cineva, inclusiv un barbat, sa suporte 2 ore de plangacioseli? Eu daca as avea asa gusturi proaste la filme, chiar n-as vrea sa le impartasesc cu iubitul :D
Pe bune acum, daca tie iti place un film pe care el il detesta, cum te poti bucura de el daca va uitati impreuna? Cum e cand va uitati la un film pe care el il iubeste si tie nu-ti place? Din atatea milioane de filme existente, nu puteti gasi unul sa va placa amandurora?

Anywho... poate ar trebui cateodata sa ne intrebam daca dorintele noastre nu sunt putin absurde in loc sa ne intrebam de ce nu ne mai iubeste el.

La cumparaturi. Fara barbati.

Imi place sa fac cumparaturi. Nu-mi place sa am un barbat langa mine cand fac asta. Exista un proces complex pentru ca sesiunea de cumparaturi sa se poata numi reusita. Si barbatii pur si simplu nu inteleg.

Un barbat, cam dupa 15-30 de minute incepe sa se plictiseasca. Asta nu ar fi o problema foarte mare pentru mine, daca nu ar incepe sa bata din picior, sa faca glume proaste, doar doar mi se va face mila de el si as hotari sa plecam. Problema e ca eu nu o sa plec, doar o sa ma indispun.

Ceea ce nu inteleg eu este de ce barbatii nu inteleg conceptul simplu CMBCMI (Cel-Mai-Bun-Cel-Mai-Ieftin). Cand vrei sa-ti cumperi un lucru, vrei sa alegi combinatia ideala intre bun calitativ, dar acceptabil la pret. Bineinteles ca n-o sa-l gasesti din prima. De fapt, dupa ani de experienta pot zice ca cele mai bune lucruri le gasesti "ascunse". Ascunse in magazine unde nu te astepti sa le gasesti, ascunse dupa alte produse... in mare, nu le gasesti din primele 30 de secunde de rotire a ochilor in jurul magazinului.

Dupa ce ai gasit un obiect, trebuie sa-l inspectezi pe toate partile posibile. Ce calitati are, sa nu aiba vreun defect, este exact ce ai nevoie? Daca se poate, neaparat trebuie sa il incerci (hainele de exemplu arata total diferit pe umeras de cum arata pe om).

Dupa aceasta analiza, iti pui partenerul de cumparaturi sa-si dea cu parerea. Uite aici, alt minus al barbatilor... nu-si dau cu parerea cum trebuie. Au bineinteles o parere, dar de obicei aceasta este: "da, e perfect, cumpara-l odata si hai sa mergem". De aia e bine ca partenerul sa fie o femeie. Care sa aiba rabdarea sa zica daca ceva nu e ok.

Daca si partenerul de cumparaturi si-a dat acordul ... mergi mai departe. Cercetezi toata zona dupa toate variantele posibile, le analizezi atent si apoi, dupa ce ai terminat, te opresti undeva (de obicei la inghetata) si te gandesti: pe care il vreau? Te reintorci si il cumperi.

Un barbat n-ar intelege niciodata de ce trebuie sa intri intr-un magazin de doua ori in aceeasi zi.

Exista o ratiune in spatele modului in care cumpara femeile. Nu dam banii pe primul lucru care straluceste. Stim bine ca avem si noi o limita in buget si preferam sa inspectam cu atentie oferta, sa fim sigur ca lucrul pe care am dat banii este cel pe care il vrem.

As fi putut bineinteles sa pornesc de la procesele fiziologice... femeile elibereaza un hormon al fericirii atunci cand fac cumparaturi... barbatii nu. Din cauza asta multe femei considera "shoppingul" terapeutic. Pe mine doar reducerile din Sephora m-au binedispus pe toata ziua :o)

Deci baieti... sa nu credeti ca e un chin doar pentru voi sa veniti la cumparaturi... e un chin si pentru noi sa va suportam :D


Da, sunt constienta ca exista si exceptii.