How to get a girl

Prin pelerinajul meu online am observat, asa, in ultimul timp, ca exista o gramada de oameni care au probleme la capitolul asta. Nu, nu doar barbati, oameni. Vedeti, si femeile au probleme, din cauza ca barbatii nu stiu ce sa faca. Si barbatii au probleme, pentru ca atunci cand cer sfaturi, le primesc din partea altor barbati. Si de multe ori (nu intotdeauna) sfaturile sunt proaste. Asa ca ma gandeam sa va zic perspectiva unei femei. Nu stiu daca o sa ajut pe cineva, dar hey, no harm in trying, right?

Pentru ca am multe de zis, o sa incerc sa imi structurez textul pe cat posibil, ca sa fie cat mai usor de inteles.

Partea 1: Are rost?

Exista 3 reactii generale pe care o femeie le poate avea in privinta unui barbat in urmatoarele 10 secunde dupa ce l-a vazut: o intereseaza, n-o intereseaza sau nu stie.

In primele doua cazuri, lucrurile sunt simple. Daca o intereseaza, probabil orice incercare a ta va fi reusita. Daca n-o intereseaza, orice ai zice o sa fie degeaba.
Dar, in majoritatea cazurilor, este vorba de varianta 3: nu stie. De ce nu stie? Pentru ca nu toate femeile sunt superficiale astfel incat sa se ia in intregime dupa aspectul fizic. Asta inseamna practic ca tot ce va conta e cum o abordezi.

Ca sa nu faci parte din categoria "n-o intereseaza" e foarte simplu: trebuie sa arati decent. ORICE om poate arata decent, cu putina grija de sine, neaparat igiena corporala si eventual niste haine sa te avantajeze (pretul lor nu are absolut nici cea mai mica legatura, asa cum ar crede unii). Ideea e sa nu-i fie rusine sa fie vazuta cu tine in public :D

Odata ce ai ajuns in una din primele doua categorii, comporta-te cu orice femeie ca si cum ai fi in categoria "nu stie". Astfel sansele de reusita cresc simtitor.

Partea 2: Cum sa NU o abordezi?

Exista doua greseli majore pe care le fac barbatii cand abordeaza o femeie: fie sunt prea agresivi (la propriu sau la figurat), fie nu sunt de ajuns de agresivi (la figurat).

Ce inseamna ca esti prea agresiv? Sa zicem ca vezi pe strada o tipa care iti place. Te bagi in fata ei. Gata, esti agresiv.
Fluieri dupa ea: esti agresiv.
O prinzi de mana sau orice alt contact fizic: esti agresiv si te poti trezi si cu palme sau strigate dupa ajutor.
Faci glume proaste/misogine crezand ca daca se simte prost o sa fie atrasa de tine - esti agresiv (si putin porc).

In oricare din situatiile de mai sus, fata se va simti mai degraba amenintata de tine decat atrasa. Imagineaza-ti ca esti un pescar. Nu arunci pietre in apa cand vrei sa prinzi pesti, nu?

Ce inseamna ca nu esti de-ajuns de agresiv?
Daca fata iti da semne ca te-ar place si tu nu faci nimic pentru a trece la urmatorul pas. Chiar daca exista femei destul de curajoase incat sa faca ele primul pas, majoritatea isi vor dori ceva din partea ta. Chiar daca o femeie iti zice: "imi place de tine", tot o sa astepte sa faci TU ceva. Probabil tine de cum am fost crescuti, dar femeile fac mai putin fata la un esec decat un barbat. De aia o sa fie mai putine femei care o sa-si asume riscul. Si da, nu suntem cunoscute nici pentru rabdarea noastra. Daca astepti prea mult, s-ar putea sa-si gaseasca unul mai curajos. Deci nu sta acolo ca blegul, si fa ceva.

Partea 3: Deci ce sa faci?

O sa explic lucrurile cat de logic pot. Atunci cand abordezi o femeie cu un text de ala rasuflat luat de pe net, de genul "Imi dai si mie o poza, ca sa stiu ce sa ii arat Mosului sa imi aduca de Craciun?" ... sincer: ce te astepti sa ti se raspunda?

Sa zicem ca esti o femeie si mergi pe strada si un tip de care iti place te abordeaza cu un text de asta. Ce faci? Oricat de mult aveti impresia ca unei fete ii vine instant in minte o replica inteligenta care o sa porneasca o conversatie, sansele ca lucrul asta sa se intample sunt de 30% si in alea 30% de situatii, replica o sa fie ceva cu care-ti da peste nas. Majoritatea femeilor vor zambi (sau nu) si vor trece mai departe.

Deci, vrei sa abordezi o femeie? Ce ai zice sa incepi cu o intrebare la care chiar exista raspuns? Incepe o conversatie normala, comporta-te natural. Asta e tot secretul *shocker*. Nu va dau replici pentru ca depinde de context, dar nu cred ca e asa greu. Daca esti pe strada, intreab-o daca iti poate spune o cafenea buna prin apropiere. Daca esti la un chef al unui prieten, intreab-o de unde il cunoaste. You get the point. O intrebare normala si neutra o va face sa va raspunda. Ea iti raspunde, tu spui ceva legat de raspunsul ei si asa mai departe.

Foarte important: daca vrei sa abordezi o femeie pe strada, mergi in dreptul ei. NU te opri in fata ei, NU o urmari din spate. Daca abordezi o femeie care se afla cu cel putin o prietena langa ea, baga-i si prietena in seama.

Partea 4: What next?

Ai reusit sa incepi conversatia. Ce faci mai departe? O directionezi. Incearca sa mergi cu conversatia acolo unde te intereseaza: daca vrea sa iasa cu tine. Nu o intreba dupa primele 3 propozitii, incearca sa o faci intai interesata de tine. Flirteaza, femeilor le place asta. Fii subtil. Citeste limbajul corpului. Daca iti zambeste, isi da mana prin par sau isi musca buza de jos, inseamna ca ii place de tine. Odata ce a facut asta, poti sa o inviti undeva.

Incearca pe cat posibil sa citesti toate semnalele pe care ti le transmite o femeie, si sarut-o atunci cand e cazul. Adica nici prea devreme, nici prea tarziu. Nu o intreba inainte "pot sa te sarut?", e probabil ultimul lucru pe care vrea sa-l auda o fata. Nu o lua nici prin surprindere. Take it slow.

Daca iesi de prea multe ori cu ea si nu faci nimic, o sa intri in "friend zone". Cand cineva intra in "friend zone", e foarte greu sa mai iasa de acolo, asa ca evita asta pe cat de mult posibil.

Daca flirtezi, exista legea echilibrului. Daca tachinezi, trebuie apoi sa contrabalansezi cu un compliment. Nu o face sa se simta prea prost sau prea bine. Si oarecum cred ca asta e valabil si in cazul fetelor.


Succes :)

Vlog

Scuzati-mi "lunga" absenta, dar nu m-am simtit foarte bine in ultimul timp. De fapt in ultimele doua zile m-am luptat cu o durere de cap atat de zdrobitoare, ca de-abia imi aminteam cum ma cheama, deci nici vorba de chef de scris. Dar am luat azi dimineata doua pastile si acum ma simt mai bine.

Anyway, sa trecem la subiect. Nu, nu-mi fac vlog, stati linistiti. Daca si-a tras vreunul dintre cititorii mei internet in pestera: vlog = video blog

Asadar, m-am apucat de urmarit vlog-uri. Youtube is my new friend. Mi se pare interesant din doua puncte de vedere: in primul rand, spre deosebire de bloggerii "de moda veche" care isi pot permite luxul de a ramane anonimi, vloggerii se expun de la inceput. Si mi-am dat seama acum, dupa ce am dat suscribe la vreo 9 canale, ca toti cei care sunt cat de cand interesanti o dau mai mult pe umor. I-as putea vedea pe oricare dintre ei facand stand-up de exemplu (de fapt unii chiar fac din cate am inteles).

O alta chestie pe care am observat-o e ca mai toti au voci bune. Toti au clipuri in care canta, mai pe bune sau mai la misto, dar vocile lor sunt ok. Parca oamenii cu voci frumoase se exprima mai bine :D

Eu n-as putea sa fac asta. In primul rand pentru ca vocea mea e groaznica. In al doilea rand, desi eu am o parere destul de buna despre simtul meu al umorului, glumele mele nu suna niciodata la fel de bine cand le zic cu voce tare pe cum suna cand le gandesc. Chiar am primit remarci cum ca nu stiu sa zic un banc cum trebuie, pentru ca n-am intonatia potrivita, pentru ca rad inainte de poanta etc.

Apoi, ma gandesc ca ar trebui sa bagi o gramada de bani in asta. Mica paranteza aici. Unii baga o gramada de bani si in blogurile normale. Am fost intrebata de multe ori de ce nu-mi cumpar un domeniu al meu, de ce nu ma bag pe wordpress, de ce blogspot etc.
Am avut multe motive sa-mi fac blogul, nici unul din aceste motive nu a fost ca as vrea sa fac asta intr-un mod serios. It's just for fun. Free fun. Stiu ca majoritatea celor care ma citesc imi sunt cunostinte, nu ma deranjeaza deloc. Nu imi pierd o gramada de timp promovandu-ma, am aproximativ 50 vizitatori pe zi, ceea ce e destul de putin avand in vedere ca am aproape un an, nu am nici o intentie sa scot vreun ban de aici, deci chiar nu vad nici un motiv pentru care as investi.
Am cadoulperfect.com , care e pe un hosting si domeniu platit, wordpress and everything si desi e ceva la care tin foarte mult ca idee, n-am deloc motivatia sa-l promovez. Deci nu intentionez nici sa-l platesc mai departe, asa ca in iunie expira si asta e. De aia m-am si oprit din scris.
Sper ca am lamurit pe toata lumea.

Revenind la vloguri, sunt curioasa daca trendul asta a ajuns la romani, pentru ca, sincera sa fiu, inca n-am vazut nici un vlog romanesc. Cred ca acum ar fi un moment bun pentru cineva destept sa faca asta, pentru ca nu ar avea cine stie ce concurenta. Si daca am invatat ceva la antreprenoriat, e ca primul intrat pe o ramura noua, are intotdeauna avantajul.

Ma gandesc daca faptul ca suntem oarecum inapoiati (ma refer la romani) ne da un mic avantaj in ceea ce priveste observarea trendurilor. Vezi ce functioneaza la altii si faci aceeasi chestie aici. Esti primul si pac, ai succes. Riscul de esec e relativ mic, pentru ca deja stii ca functioneaza in cazul altora.

Daca stiti ceva vloguri amuzante, puteti sa imi lasati intr-un comment, I'm always interested.

Rambling about wine(ing)

Mi se pare o chestie tare decadenta (in sensul bun) sa bei vin rosu si sa mananci ciocolata. Eu in mod normal nu ma omor dupa vin si daca e, il prefer pe cel alb. Dar azi e ziua mamei mele si ea a hotarat ca azi incercam o sticla de vin rosu, care mi-a cazut tare bine, nu stiu de ce (stati linistiti, am baut doar un pahar). In schimb, m-am indopat cu ciocolata.

Btw, daca tot am mentionat despre asta, trebuie sa zic neaparat (chiar daca mama nu-mi citeste blogul): La multi ani mami!

Ma gandeam la un moment dat ca ar fi dragut sa scriu un post despre ea, fiind ziua ei si tot, dar stiu ca nu i-ar place asta. Asa ca o sa vorbesc despre altceva.

Eu sunt o persoana foarte optimista. Sunt o persoana optimista pana la enervare (enervarea altora, of course). Lumea nu intelege cum pot eu sa vad lucrurile in turqoise (nu-mi place rozul) tot timpul. Si daca cineva zice ca o sa faca ceva, eu ma entuziasmez, in timp ce alti 15 din jurul meu, care au auzit acelasi lucru, se enerveaza. Eu ma bucur ca se face ceva, ei se enerveaza de ce se face ceva si nu altceva. Si am inceput sa vad ca e o chestie extrem de repetitiva, in foarte multe contexte. Am observat ca exista oameni care pur si simplu nu sunt multumiti NICIODATA. Si nu ca ar pune osul la munca si dupa 30 de ani plini de sudori in care au venit cu propuneri care de care mai spectaculoase, devin frustrati ca nimeni nu vrea sa le accepte ajutorul. De obicei sunt acei oameni care nu au nici cea mai mica contributie, idee sau ceva asemanator. Nu zic neaparat ca eu as avea, dar macar eu nu ma plang.

Vorbeam azi cu mama (uite ca o mai pomenesc un pic totusi) despre acele femei care la un paharel de palinca le barfesc pe altele, care au mers la munca in strainatate. Stau frumusel pe scaun, se plang cat de greu le merge lor si cat de bine trebuie sa le mearga celor mentionate mai sus. Si ma gandeam ca e atat de usor sa vorbesti, dar daca tie iti merge asa rau si celuilalt atat de bine, de ce nu te ridici frumusel sa faci ce face ala de ii merge asa bine. Ca doar dupa vorbele tale, nu s-a spetit prea tare cu munca, deci nu poate fi prea greu, right?

Candva prin generala/liceu am realizat ca esti mai usor acceptat intr-un grup si pari mai inteligent daca te plangi de ceva sau cineva. Stiu ca pare o chestie stupida, dar asa e. Daca vii si spui "vai ce draguta e colega de pe randul 2 de la geam" o sa pari neinteresant, aerian, probabil putin prost. Daca spui "ce naspa a fost profa de chimie, mi-a pus niste intrebari care nici macar nu erau in lectie si dupa aia mi-a dat 3" atunci automat vei fi acceptat in grup si ti se vor mai cere pe deasupra si alte detalii despre incident.

Si stiu ca cel mai prafuit sfat in situatia asta este "taci si fa ceva", dar este adevarat. Exemplu personal: daca am un proiect de facut si ma plang ce proiect lung si greu am de facut, pierd timp destul de pretios. Daca chiar ma apuc sa fac proiectul, nu doar ca imi recastig timpul, dar pana la urma chiar il termin si deci elimin motivul pentru ca eram in starea de "plangasocenie" si cateodata se intampla ca nici macar sa nu fie atat de greu cum am crezut initial (deci m-am plans degeaba). Deci de ce ma mai plang? Nu-mi gasesc nici o scuza, sincer. Si o sa incerc pe cat posibil sa imi combat acest obieci prost. Pentru ca da, e un obicei. Un obicei prost pe care l-am luat de la altii, care se plang toata ziua cat le e de greu, si daca nu te plangi si tu de ceva, au impresia ca nu contezi prea tare. Eu imi iubesc scoala, nu am regretat absolut nici o secunda ca m-am inscris la ea, si, odata, in timp ce ma plangeam de greutatea ultimului proiect pe care l-am avut de facut, ma gandeam cum anul viitor imi voi aminti cu placere de tot procesul in care ma chinuiam sa-l fac. Ca asa sunt eu.

Anyways... n-am mai avut demult un post in care doar sa aberez, ma simt foarte eliberata acum :D Noapte buna.
Category: 9 comentarii

Panglica

Poate unii mai tineti minte ca la terminarea clasei a 8-a ne faceam unii panglici de alea lungi pe care ne scriam toti colegii si prietenii tot felul de urari. Mi-am gasit-o pe a mea, si ma gandeam ca ar fi amuzant de vazut, dupa 9 ani de atunci, cate mi s-au indeplinit. O sa le pun anonime.
Let's see:

Bafta la examen in viata si la baieti. Si sa nu-l uiti pe cel mai de treaba coleg.
Well, bafta la examen, in viata si la baieti am avut. Si nu mi-am uitat colegul respectiv, chiar l-am vazut printr-un mall acum cateva saptamani. Il am pe ym daca nu ma insel :D Deci am o bila alba.

Astea cu "Bafta la examene si in viata" nu le mai bag ca am primit destule. Ceva mai interesant:

Sper ca prima data cand ne vedem sa ne vedem la lansarea ta de carte. Succes!
Paaaaaaai... nu mi-am lansat nici o carte inca (nici n-am planuri apropiate). Dar, pe de alta parte, inca nu ne-am vazut :D Deci inca mai are sanse sa se indeplineasca.

Multa bafta la examen si fie ca liceul pe care vrei sa-l urmezi sa fie al tau.
Mai am ceva bani de strans pana sa fie al meu :)) Jk. Chiar am fost la liceul pe care l-am vrut. Multmesc.

Multa bafta pt. micutza clasei, mult succes la baieti si in viata.
Oare de ce imi ura toata lumea succes la baieti? :D Do I really look like I need it?

Iti doresc cel mai stralucit viitor ! Bafta, bla bla bla
De la profa de fizica. Am stat mult sa ma gandesc daca am cel mai stralucit viitor. Hmmm... *NOT*

Bafta la examen si sa cresti mare. Scrie-mi la [...]

Intre [...] era adresa lui de mail. Hahaha. P. S. N-am crescut mare :(

Multa bafta la examen, sa ti se indeplineasca toate visele. Iti doresc sa ajungi la [liceul unde imi doream sa ajung]. Sper sa ramanem prietene. Sa nu-ti uiti colegii din generala.
Inca nu mi s-au indeplinit chiar toate visele, dar e ok. Chiar am ajuns la liceul respectiv. Din pacate, nu am ramas prietene. De fapt n-am mai vazut-o dupa ce am terminat generala. Dar n-am uitat-o inca, asta e semn bun :)

uhm... ok, ma opresc aici. Au mai fost unele interesante, doar ca erau fara urari, asa ca n-am ce 'update" sa fac. Din pacate, multe s-au sters :( Adica noah, scrise cu pixul pe o panglica, doar nu ma asteptam sa tina pentru totdeauna. Dar e trist.

Eu si calculatorul meu

Nu am fost niciodata genul de persoana care sa personifice obiecte, dar mi se intampla deseori sa vorbesc cu calculatoarele. Yep, me iz creizi.

Am avut o gramada de calculatoare pana acum si cu fiecare vorbesc diferit. Parca fiecare are personalitatea sa. Cu actualul meu calculator, am avut de la inceput o relatie speciala. Desi nu e cel mai "destept" sau "rapid", mi-a facut putine probleme. Mai putine decat altele. Atata doar ca in orice relatie, ajungi pana la urma sa te frustreze neajunsurile celuilalt. Faptul ca se misca incet a inceput sa devina o problema, mai ales ca pretentiile mele in ceea ce priveste programele sau jocurile devin din ce in ce mai mari.

Recunosc, pe undeva e vina mea. L-am cam neglijat. Dar azi am hotarat sa-i fac cadou niste rami in plus (nu ma intrebati de unde i-am furat). Cand l-am desfacut, imaginea neglijentei mele m-a lovit in fata, sub forma unor mototoale de praf. L-am curatat cat de bine am putut, i-am bagat ramii si l-am pornit nerabdatoare sa vad rezultatele. Dar, incapatanat probabil, a inceput pentru prima data sa-mi faca probleme. Sub forma unor crashuri sau refuzul de a rula anumite programe, cum ar fi Mozilla.

Dupa ce am trecut prin toate starile de la nervozitate, la frustrare, la tristete si la panica, si-a revenit. I-am promis ca-i reinstalez Windows-ul si atunci el mi-a aratat care era problema. Good boy.

Acum mai trebuie doar sa-i cumpar monitor nou, care, daca e sa fim corecti, nu a fost al lui de la inceput. Si un mouse, care la fel, nu a fost al lui. Si apoi sa fac curat si inauntru. Sper ca relatia noastra sa reziste. Sa nu il mai neglijez si el sa ma rasplateasca si sa fie ascultator.
Category: 5 comentarii

Identitate

Acum 10 ani mi-am facut buletinul. Ceea ce inseamna ca asta e ultima sa luna de valabilitate. Trebuie sa ma duc sa-l schimb.

Tin minte cand l-am facut si singura mea obsesie legata de elt: poza. Cat m-am gandit si razgandit cu privire la bluza pe care sa o port, la freza pe care sa mi-o fac. Stiam ca timp de 10 ani aceea va fi identitatea mea. Cea mai vizualizata poza a mea. Poza prin care ma identific -> la propriu.

Stau acum cu buletinul in mana si va spun ce vad: o bluza simpla si albastra. Sincer sa va spun, mi-o amintesc foarte vag si nu se vede prea bine in poza. Dar am ales-o bine pentru ca, desi nu iese in evidenta, imi accentueaza foarte tare ochii, care par a fi de aceeasi culoare. Parca nici n-am alte poze in care sa mi se observe culoarea ochilor atat de bine.
Parul e groaznic. La vremea respectiva, n-as fi conceput sa stau cu parul liber. In poza asta, e prins partial. Si am o suvita intr-o parte, care e impletita (???!!!) in doua... cah...
Si trebuie, bineinteles, sa precizez ca tehnologia nu era prea avansata in perioada respectiva, asa ca fata mea a iesit cam rosie. Si cum nu eram eu foarte slabuta in acea perioada, arat ca un bursuc.

Well, bursucul o sa priveasca pentru ultima data, pentru ca luna asta imi fac buletin nou :D Nu prea mai am aceleasi intrebari, mi-am raspuns intre timp la ele. Dar sper sa fie o zi buna, pentru ca ma voi identifica cu ea pentru urmatorii 10 ani.

Insa am inceput sa-mi pun alte intrebari: daca imi schimb buletinul, ce altceva mai trebuie sa-mi schimb? Toate documentele unde mi-am dat datele din buletin... se vor schimba automat? Sau trebuie sa precizez ca mi-am schimbat buletinul? ->this is me being concerned about stupid things<-

La revedere, vacanta!

Ultima zi de vacanta. Iar maine, incep totul in forta. Trebuie sa ma trezesc si devreme, asta inseamna ca azi trebuie sa ma duc la culcare devreme. Deci mai am vreo 5 ore de vacanta.

Au fost doua saptamani frumoase. N-am vizitat nici un loc interesant (well, am fost la tara), nu am facut toate lucrurile pe care mi le-am promis la inceputul vacantei, dar cred ca a fost totusi o vacanta reusita. Mi-am refacut puterile ca sa zic asa. Am dormit mai mult de 10 ore pe noapte, m-am uitat la multe filme, am iesit, m-am intalnit cu multi prieteni apropiati ... mi-e greu sa zic pe un blog public exact de ce sunt atat de fericita, insa ma simt foarte bine. Stiu ca urmeaza o perioada foarte foarte grea, mai ales ca nici nu o sa mai am vacanta pana pe la sfarsitul lui iunie. Asa ca e bine ca macar am o liniste sufleteasca pe care n-am mai avut-o de ceva vreme. Anul Tigrului chiar isi arata dintii :)) Lucky for me ;)

Chiar am multe chestii de facut, dar am hotarat sa nu ma mai stresez. Pana la urma oricum o sa le fac pe toate. Si ce daca nu e soare afara si ploua de cateva zile? Life is beautiful anyway...

Cand am inceput sa scriu, voiam sa fac un articol despre cum poti sa revii la scoala/munca dupa o perioada de leneveala. Intre timp m-am razgandit, pentru ca nu cred ca as fi cea mai in masura sa dau astfel de sfaturi. Asa ca vreau doar sa-mi iau in mod oficial "la revedere" de la vacanta. Saptamana o voi incepe din nou cu agenda in brate :)

Birthday Wishlist

Cum unii dintre voi probabil ca stiu, mai sunt nici trei saptamani pana la ziua mea. Si in timp ce povesteam anumitor oameni ce anume imi doresc, am zis: "de ce sa nu-mi fac un wishlist?" Ce loc mai bun decat blogul? Asa ca daca cumva va aflati printre cei ce imi vor face cadouri de ziua mea, va rog sa cititi cu atentie :D

1. Monitor
De asta am cea mai mare nevoie acum... actualul imi face figuri si se ingalbeneste cand mi-e lumea mai draga. Pentru ca inteleg ca o singura persoana nu o sa-mi cumpere un monitor, accept contributii in bani pentru acest scop :D Stiu ca nu e frumos sa dai bani, dar serios, din partea prietenilor apropiati se accepta ;)

2. Mouse

Culori acceptate: negru si/sau gri. Marime normala, nici prea mic, nici prea mare. Optic, dar cu fir. Si sa i se miste bine rotita din mijloc, ca m-am obisnuit sa o folosesc pe post de scroll. Daca vrea cineva sa se inscrie la asta, sa-mi zica din timp, nu am ce face cu mai multe :D

3. Cercei verzi
Imaginea e aleasa random, nu e nevoie sa arate exact asa. Vreau niste cercei verzi pentru ca mi-am pierdut o pereche care imi placea mult. Mai am doua perechi, dar una e exagerat de mare si una e exagerat de mica. Deci ce ma intereseaza e marimea: as prefera sa fie mai degraba lungi decat lati. Dar de o marime medie. Adica asa, de purtat zi de zi. Something fun :D

4. Carti
De aici am trecut la categoria: nu am neaparat nevoie, dar nu m-ar deranja sa am.
Niciodata nu poti avea destule carti :P Dar nu orice fel de carti, bineinteles. Vreau sa fie o carte care sa ma tenteze sa o citesc... fie un autor care imi place mie, fie unul care va place voua si mi-l recomandati. Dar daca vreti sa fiu cu adevarat sincera: prefer o carte despre un subiect care ma intereseaza. Mai mult de atat nu va pot ajuta :D

5. Accesorii

Stiti voi, chestii de care are nevoie orice fata: cosmetice, parfumuri, ceasuri, bijuterii, genti etc. Am pus o poza cu un parfum, pentru ca, undeva in viitorul apropiat (desi probabil viitorul ala va fi mai degraba Craciunul) o sa am nevoie de un parfum nou. Momentan nu am, mai am inca 3 sticle pline mai mult de jumate. But just sayin`.
P.S. Categoria asta am adaugat-o pentru ca, la fel ca si in cazul cartilor, niciodata n-ai destule :D

6. Jocuri

Specific inca o data: jocuri, nu jucarii. Jocuri de societate. I love them. I'm addicted to them :D Totusi, mai adaug ca am deja foarte multe jocuri, deci as prefera ceva mai nou... si mai interesant :D

7. Ondulator de par

M-am gandit vreo 15 minute pana mi-am dat seama ca planuiam sa-mi cumpar un ondulator. Asa ca nah, l-as accepta si pe asta ca si cadou. Prefer unul mai subtire, ca am deja unul gros si nu ma prea ajuta. Pe asta din imagine l-am incercat de curand si e bun.


Ok, ideile mele s-au terminat :)) Asta e wishlistul meu pe anul asta. Daca vreti sa fiti creativi si sa-mi faceti o surpriza, cu atat mai bine :D

Geniul malefic vs. Idiotul rautacios

In viata de zi cu zi, nu cred ca vreunul dintre noi facem parte dintr-o categorie anume cand vine vorba de "personaje pozitive" si "personaje negative". Ok, sunt unele exceptii, cum ar fi criminalii in serie sau pustnicii religiosi, dar ne referim la oamenii "normali". Cu totii avem slabiciunile noastre, calitatile si defectele, mecanismele complexe care ne imping in anumite directii de comportament.

Cred ca oamenii isi dezvaluie insa o astfel de identitate in jocuri. Poate de asta imi plac mie jocurile. Chestie la care s-au gandit si producatorii reality show-ului Survivor. Cei care il urmaresc stiu probabil la ce ma refer: in sezonul actual (un fel de all stars) jucatorii sunt impartiti in doua triburi: Heroes vs. Villains.

Eu de cand ma stiu am tinut cu personajul negativ. Desene animate, filme, ce vreti voi. De ce? Pentru ca e mai interesant, mai complex, mai uman. Si, de multe ori, mai destept. Probabil mijloacele sale nu sunt intotdeauna cele mai nobile, insa de multe ori exista o motivatie destul de buna (si nu de putine ori provocata chiar de personajul pozitiv). Personajul pozitiv este de cele mai multe ori un pampalau plictisitor si ipocrit.

Dar si personajele negative sunt de doua feluri: geniul malefic si idiotul rautacios. Cum probabil va puteti imagina, eu tin doar cu primul. Geniul malefic nu e neaparat un "geniu" in adevaratul sens al cuvantului, dar sa zicem ca are o inteligenta peste medie atunci cand e vorba de strategii. Idiotul rautacios e pur si simplu un om caruia ii place sa fie rautacios cu altii, fara nici un motiv anume. Si de obicei e mai sarac cu duhul.

Tot pentru fanii Survivor, va exemplific. Geniul malefic (Russell):
Idiotul rautacios (Tyson):
Cum ziceam, sunt sigura ca in viata lor reala au momentele lor bune si rele, dar in joc, asta e rolul lor.

Eu sunt un fan mare Russell. Desi multi il urasc. Cu toate astea, ce multa lume nu intelege: cand esti intr-un joc, joci. Si toti ceilalti devin doar "alti jucatori", care fie te ajuta, fie te impiedica sa-ti atingi scopul. Poate in realitate ati fi prieteni buni, ati iesi in fiecare sambata la o bere si v-ati suna in fiecare zi. In joc, toate lucrurile astea conteaza destul de putin. Un joc e un joc.

Stiu, exista si o latura sociala, trebuie sa fii dragut cu oamenii, ca sa te voteze la final. Dar cred ca asta tine de perceptia fiecaruia. Pot sa fie suparati pe tine sau sa iti aprecieze strategia. Dar ce este important: daca miza jocului n-ar fi un milion de dolari, te-ai bucura mai tare ca ai ajuns pe locul doi prin propriile tale forte/strategii, sau ca ai castigat carat de altul in spate?
Category: 2 comentarii

Life Quest

Unul dintre cele mai frumoase cuvinte pentru mine este "vacanta". Si de ieri am intrat intr-o vacanta care va tine aproape 2 saptamani. Probabil ca va asteptati ca cineva care a scris articolul asta sa-si utilizeze aceasta perioada libera cu responsabilitate, sa faca toate acele lucruri care stau de mult timp astepand sa fie facute, cum ar fi lucrarea de dizertatie, proiectul la M.P.I., practica, sau macar curatenie, aranjatul si calcatul hainelor, aranjarea cartilor in biblioteca (nu, n-am facut-o inca) etc. Ei bine, eu am preferat sa-mi irosesc altfel prima mea zi libera: jucand Life Quest. Da, o zi intreaga. Pana l-am terminat.

Ce e Life Quest ? Un joc care incepe cu momentul in care absolvesti liceul. De aici incolo, iti faci singur viata. Si bineinteles ca, in timp ce ma jucam fascinata, nu puteam sa nu ma intreb cat de mult seamana cu viata reala. Asa ca hai sa va dau datele problemei.

La inceputul jocul, ai un mic apartament in chirie, care arata cam asa:


Ai 20$ in buzunar din bunatatea parintilor (pe care ii arunci pe haine, bineinteles). Iti cauti rapid un job, pe masura capacitatilor tale. Adica spalator de masini (jocul iti permite mai multe variante, eu va zic cum a decurs in cazul meu).

Te chinui sa strangi fiecare banut, hranindu-te doar cu salata, ca sa iti poti plati chiria si sa te inscrii la un curs la colegiu, care sa te ajute sa promovezi. Reusesti sa prinzi postul: parchezi masini. Salariul e mai mare si pui deoparte pentru o canapea. Si incepi sa treci la Chicken Nuggetsuri, ceea ce te face mai fericit.

Calatoria prin viata e presarata de mici concursuri amicale, cu fostii colegi de liceu. Pana la urma, ajungi sa vinzi masinile, strangi tare cureaua sa-ti cumperi un apartament mai bun, incepi sa-l mobilezi. Intre timp faci o gramada de cursuri, te inscrii la facultate, termini un master si apoi un doctorat, schimbi o gramada de joburi, de la vanzator de mobila, DJ, la croitoareasa, designer vestimentar, Middle Management, Vice-President si, in final, CEO.

Intre timp ti-ai schimbat si bicicleta ieftina pe un scooter si apoi pe o masina. Te-ai mutat in suburbii, ti-ai renovat casa pana ai dus-o la stadiul de "mansion" (decorata de mine ^.^)

Ai facut si greseli pe parcurs. Ai pierdut o gramada de bani pentru ca ti-ai vandut apartamentul si te-ai mutat intai in chirie in casuta din suburbie, pentru ca voiai sa faci impresie. Apoi te-ai chinuit mult sa strangi banii ca sa poti sa cumperi casa.

Deja ai bucataria ta moderna si mananci doar mancare organica. Te-ai inscris la fitness. Singurul lucru care iti lipeste e o familie. Iti iei niste haine mai dragute, ca sa-ti creasca charm-ul.
In timp ce altii isi gasesc parteneri in cluburi, tu, ca om de afaceri ocupat ce esti, trebuie sa dai un anunt la ziar. Raspund doi barbati si o fata. Cu primul baiat o dai in bara, asa ca incerci sa-l impresionezi pe al doilea.
Nu e tocmai genul tau, dar eh, deja dorintele materne nu te mai lasa sa faci mofturi. Il scoti la dans, la cinema si la restaurantul cel mai scump (cu toate ca tu esti mai fericita mancand acasa):
Il ceri in casatorie, dar spune ca e prea devreme. Il mai scoti la intalniri scumpe si il mai ceri o data. Accepta. Faci doi copii, un baiat si o fata.

Gata, ti-ai batut toti fostii colegi din liceu.


Teoretic, au trecut 10 ani pana ai realizat toate astea. In viata reala nu pot sa visez chiar atat de departe in doar 10 ani. Dar ar fi frumos sa fie atat de simplu 8->
Category: 8 comentarii