Viata reala vs. viata virtuala

Cred ca nu e un secret pentru nimeni faptul ca imi petrec mult timp pe net. Din cauza asta, nu de putine ori imi este dat sa aud chestii de genul "esti dependenta", "nu mai sta atata la calculator", s.a.md.

Din cauza asta am hotarat sa scriu articolul asta, ca sa va ilustrez diferenta intre un om care traieste in viata virtuala si un om care doar isi imbogateste viata reala cu cea virtuala. Eu fac parte din a doua categorie (lucru pe care o sa-l argumentez). De asemenea, pentru cei care petrec mult timp online, o sa puteti realiza daca aveti intr-adevar o problema sau nu. Exista trei diferente cheie:

1. Totul porneste de la identitatea ta virtuala. Cand internetul a aparut pe la noi, se perinda ideea ca online poti sa te tranformi in cine vrei tu. Poti sa schimbi totul despre tine, de la cum te numesti, la cum areti (poze false), ce muncesti etc. Asa ca hai sa ne punem intrebarea: cati oameni din viata noastra reala ne-ar recunoaste online?
Pe mine m-ar recunoaste toti. Am si eu un nick (care pana la urma tot de la numele meu vine, dar sa zicem ca nu e asa evident) de ani buni pe care il folosesc, dar nu am stat niciodata sa ascund cine sunt. Si in realitate si online ma cheama tot Anda, sunt tot din Cluj, fac aceleasi lucruri, sunt la acelasi master, am aceleasi hobby-uri, arat la fel. Blogul asta il citesc si oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata si oameni pe care ii vad in fiecare zi. Daca ar intra mama la mine pe forum, ar stii cine sunt.

2. Se spune ca internetul ne impiedica sa mai socializam. Eu cred ca poate sa fie o sabie cu doua taisuri: ne putem ascunde de oameni comunicand doar online, sau putem folosi internetul ca un mijloc de a cunoaste oameni noi. Cati oameni din viata ta virtuala ai cunoscut in realitate?
Eu am cunoscut foarte multi. Nu doar ca i-am cunoscut, dar unele dintre cele mai frumoase vacante din viata mea le-am petrecut cu un grup de oameni din care pe jumatate nu-i mai vazusem niciodata. Am cunoscut oameni online cu care apoi mi-am petrecut Revelioanele, zilele de nastere, care au dormit la mine acasa, care mi-au trimis cadouri desi locuiau in alta tara. Nu ii consider a fi prietenii mei virtuali, ii consider a fi prietenii mei si atat. Probabil multi nu stiu ce sentiment frumos este sa mergi intr-un oras in care nu ai mai calcat niciodata si totusi sa cunosti pe cineva acolo cu care sa iesi.

La capitolul asta as vrea sa fac o scurta paranteza. Citeam acum vreo doua luni despre un cuplu care au divortat din cauza ca el "o insela" cu cineva pe Second Life. Asta inseamna sa exagerezi. Mai este eterna intrebare de pe mai toate forumurile "poate exista dragoste pe internet?" ... daca cunosti pe cineva online si apoi va intalniti in realitate, normal ca da. Dar toata relatia voastra sa ramana doar in stadiul online este... cel putin cam ciudat :D


3. Am lasat cel mai important argument la urma. Ati renuntat vreodata o invitatie din viata reala (de a iesi in oras, cu prietenii sau la o intalnire) pentru a sta pe net?
Cum ziceam, eu consider viata virtuala doar o imbogatire a celei reale. Nu o inlocuire. Eu stau pe net cand ma plictisesc si nu am altceva mai bun de facut. Intamplarea face ca, neavand inca lucru, am o groaza de timp liber. Dar nu am refuzat niciodata sa ies afara din casa DOAR pentru ca trebuia sa fac ceva online. Trebuie sa iti cunosti prioritatile si viata reala are intotdeauna prioritate. Daca e sa iau de undeva timp, prefer sa nu ma uit la televizor de exemplu. Macar pe internet ai totusi un rol activ, nu unul pasiv.


Nu stiu daca mai are rost sa trag concluzii, cred ca sunt destul de evidente. In principiu, eu cred ca trebuie sa fim echilibrati in tot ceea ce facem. Sa acceptam tehnologia cu bratele deschise, dar sa o folosim noi pe ea, nu ea pe noi.

18 comentarii:

Cosmo spunea...

true true mademoiselle! dar sa fim realisti toti am fost net-o-holici cand am dat prima oara de net. Eu cel putin cand am pus prima oara pe tasta si am inceput sa accesez hotmail si altavista eram... pfff.. binecuvantat al zeilor.
Si net-ul poate fi "vicios" dar trebuie sa-ti cunosti limitele.

Jay spunea...

Primu contract de net : Download : 1 - 8Kb/s.

"Ce melodie luam -azi-?"

Si hai sa recunoastem, cati nu am intarziat la intalniri cu prietenii pentru ca aveam wave la Utopia? ... ... -_-

Zanardi spunea...

"Ati renuntat vreodata o invitatie din viata reala (de a iesi in oras, cu prietenii sau la o intalnire) pentru a sta pe net?"

Turneele de poker se pun? :D

Anda spunea...

yep :D

Eh, toti am avut greselile noastre in tinerete :D Important este sa invatam din ele :D

JeAnne Dark spunea...

lol, Zanardi se referea ca face asta ACUM, nu in "tinerete". :))

Anda spunea...

Stiu, eu le raspundeam lui Cosmo si Jay cu tineretea :D Lui Zan i-am zis doar "yep" :))))

Catalin spunea...

Frumos spus ca viata virtuala trebuie sa imbogateasca (sa completeze) viata reala. Cred ca e f. important sa fii multumit de viata reala ca sa nu ajungi sa traiesti prea mult in virtual. In rest, tine de intelepciunea fiecaruia...

Andrei Pavel spunea...

1. sunt acelasi, in masura in care arat [si arat destul dar e discutabil]. prezint o imagine reala, poate prea mult. nume, ocupatie... mai tot :)
netul e instrumentul de care ma folosesc sa prezint mai tot ce fac, adica imi "pierd" vremea constructiv

2. caut sa ma vad cu cat mai multi sa nu stam ca hamsterii in spatele monitoarelor. cand ajung in alt oras se strange gasca si iesim la bere/suc/cafea/pizza si da... ne tragem si in poze. am scris la un moment dat ca statul pe net e de cele mai multe ori inutil din punct de vedere al conversatiei insa da, cunosti oameni noi. daca ii gasesti :)

nicoleta spunea...

@catalin: cred ca exista si un numar destul de consistent a oamenilor ce increderea in sine e scazuta. deci lor le e mai bine sa stea ascunsi dupa un ecran.

cu articolul asta merge bine reclama aia cu fetita ce vorbeste pe net cu un "baiat" despre vise si basme, dar "baiatul" se dovedeste a fi un traficant de carne vie/pedofil/ce era.
cand am dat io de net, si am intrat ca tot omu pe mirc (oare mai exista?), faceam si io mistouri de lumea cu care vorbeam. abordam treaba cu identitate falsa. dar odata cu inaintarea in varsta am zis ca nu are rost sa mint. pana la urma ajungeam sa ma incurc in minciuni si sa nu mai stiu cum sa trag de firu bun sa ma descos.

io nu prea folosesc internetul pentru cine stie ce informatii. singurele informatii ce le obtin sunt din presa si stiri. informatii tehnice, de cultura generala prefer sa le obtin prin metoda cea veche: librarii si biblioteci.

e-Lari spunea...

Foarte bine punctat! Felicitari pentru articol.

Se pare ca si eu fac parte din a doua categorie, mai putin la capitolul de la numarul 3...Cred ca mi s-a mai intamplat:D.

marius. :d spunea...

anda...am mai intrat pe blogg-ul tau de cateva ori.imi place f mult stilul tau.ai talent.ce sa mai.pot sa zic k esti printre putinele persoane care m-au uimit prin capacitatea mintala.te poop si poate imi lasi si mie id-ul tau.

Anda spunea...

Marius, multumesc pentru aprecieri.
Nu prea vreau sa-mi scriu id-ul aici (am eu o problema cu spam-ul), dar am lasat o adresa de mail in sidebar, daca e ceva.

Gruia spunea...

Dependenta, mod de viata, socializare, rautate, stiri, spam, evolutie ca si intelect si spirit, morale-booster, toate acestea si multe altele ne sunt aduse de amicul nostru Internetul, fapt care noi (presupun ca cei care citesc au 20-30 ani) l-am cunoscut la pubertate/adolescenta si copii nostri, il vor stapani de cum vor invata sa citeasca.

Nu as dori sa abordez teme religioase, insa am revazut Constantine si mi-am adus aminte, ca tine de fiecare ceea ce alege.
Tu alegi sa stai pe Travian/Utopia/Garena si sa refuzi minora aceea cu nickname foarte imbietor (cristinutza_finutza), e treaba ta. Fiecare ar trebui sa fie lasat sa isi traiasca propria viata, asa cum crede de cuviinta.
Poate ca, ai facut bine ca ai refuzat sa mergi la fata acasa, pentru ca tatal ei poate se intoarce din delegatie mai devreme decar ar trebui...
Insa asa cum zice si domnisoara Anda, cel mai bine e sa gasesti propriul echilibru, si sa te folosesti de persoana online (acel nickname) pentru a te completa din punct de vedere spiritual or w/e.

Eu unul am avut contact cu foarte multi oameni cunoscuti online, dar si invers, am avut contact online cu multi oameni cunoscuti in real-life.

Nici nu vreau sa zic, cat de dezamagitoare este a doua varianta.
Cei care te cunosc online, sunt placut surprinsi cand te cunosc face-to-face, pentru ca totusi, nu cred ca te-ai intalni cu "marius.te.poop.dulce", si ai o baza pentru a porni/continua relatia inceputa online.

Invers, nu prea merge pentru ca multi care sunt foarte draguti si primitori in viata reala, devin agresivi, egoisti si nesuferiti online, cateodata fara sa isi dea seama, a doua zi uitand tot ce ti-au zis.

Anonim spunea...

Ia stati voi 3 saptamani departe de calculator sa vad eu cum intrati in sevraj.

Anda spunea...

Nu stiu ce legatura ar avea asta cu ce s-a discutat pana acum :)

Si nu stiu de ce de fiecare data cand are cineva ceva de zis "impotriva curentului", trebuie sa posteze cu Anonim. Nu ma deranjeaza ca oamenii au pareri diferite de ale mele, dar macar asumati-vi-le.

Andrei Pavel spunea...

pentru ca sub semnul anonimatului, toti au curaj ;)
chiar ma miram acum cand am primit notificari si citeam in comentarii despre dependenta, subiect pe langa tema :)))

Freddy spunea...

Surrogates.

Tudor spunea...

Cat ma bucur ca mai sunt si altii ca mine :)

Pentru Anonim (individul fara identitate): daca stai fara net 3 saptamani si intri in sevraj pentru ca esti pasionat de jocuri RPG sau detii macar un singur cont pe toate retelele sociale - este una, dar daca intri in sevraj pentru ca nu poti sa-ti sustii un job online - este alta. Tu, la care categorie te-ai referit?!?!?

Trimiteți un comentariu