Am o senzatie ciudata, si anume ca viata mea ar fi impartita intre deadline-uri. Sau cel putin, viata mea din ultima vreme. Si 24 de ore par din ce in ce mai putine.
Agenda mea a devenit vitala. Incerc sa sistematizez totul. Adevarul e ca daca ai doar un proiect, doar un lucru de facut, tii si singur minte pana cand trebuie dat. Dar cand ai o mie de lucruri de facut, sa-ti alegi prioritatile devine din ce in ce mai greu. Nici nu vreau sa ma gandesc cate lucruri am de facut maine. Si cu toate astea, desi e deja miezu` noptii, stau sa scriu pe blog in loc sa incep cateva dintre ele. It's just how I'm made.
Lucrez mai bine sub presiune. N-am inteles niciodata de ce. Oricat incerc sa ma apuc din timp de ceva, mai mult de jumatate din munca o fac cu o zi inainte. Pentru ca sunt in perioada "proiectelor" si ma gandesc ca si altii sunt, m-am gandit sa adun cateva ponturi pe care le-am invatat, pentru ca munca sa fie mai eficienta.
- Daca stai sa te gandesti cat ai de facut, cat de greu e s.a.m.d incepe sa te cuprinda un soi de panica. Cu care sincer, nu rezolvi nimic. Deci in loc sa te gandesti prea mult, apuca-te de treaba.
- Eu sunt genul de om care se plictiseste repede. Sa fac aceeasi treaba prea mult timp, e o tortura in cazul meu. Cu cat te apuci mai din timp, cu atat mai mult iti permiti sa faci pauze.
- Lasa orice urma de orgoliu la o parte si cere ajutor cand ai nevoie. Nici nu stiti de cate ori m-a salvat lista mea de messenger :))
- Nu copia. Serios. Eu am terminat 16 ani de scoala fara sa iau nici un referat de pe net. E normal sa-ti iei informatiile de undeva, dar reformuleaza-le in cuvintele tale. Si combina-le cu altele. Un lucru bun pe care il faci tu iti da pana la urma o satisfactie care nu se poate traduce intr-o nota. Si in plus, mai si ramai cu ceva.
- Inainte de a te apuca, gandeste-te bine care a fost cerinta. Mi s-a intamplat odata sa am de facut doua proiecte in acelasi timp si le-am incurcat cerintele. Astfel ca unul avea prea multe subtitluri si celalalt n-avea niciunul.
- Dupa ce ai terminat, fa o pauza lunga si apoi reciteste. O sa-ti dai mai usor seama de greseli.
8 comentarii:
Daca ai prea multe pe cap, primul sfat pe care ti-l dau in acest sens e sa renunti la cateva dintre ele si sa le termini pe celelalte. O sa mearga treaba mult mai bine decat daca ai face multitasking.
Da, ar fi o idee buna, numai ca nu se poate :D
Genul ăsta de abordare o să te coste enorm pe termen lung. Ți-o zice cineva care a făcut la fel. O să suferi ceea ce se numește 'burnout', și o să pierzi tot ce cîștigi acum cu tempo-ul.
Plus că e o falsă impresie că te descurci mai bine sub stress. Typical burnout feelings. Be very very careful. Caută pe wikipedia Burnout (psychology).
Tot in noaptea dinainte o sa fac ce am de facut probabil pana ma mai coc la minte.
Nu lasa pe maine ce poti amana la nesfarsit.
Uite, iar ai dreptate! Desi sunt omul care da randament maxim pe ultima suta de metri, incerc din rasputeri sa nu mai aman lucrurile si sa ma tin de deadline-uri. Cand ai multe de facut asta e singura solutie care functioneaza!
Ce poti face azi, nu lasa pe maine, lasa pe poimaine. Ori se uita ori nu mai e nevoie.
Desi fac mai putine pauze, lucrez mai concentrat si sigur termin ce am de facut cand sunt pe ultima suta de metri, totusi calitatea lasa de dorit. Pe mine ma frustreaza in astfel de situatii ca nu pot face bine ceea ce trebuie facut. De cele mai multe ori, oricat de intens as fi lucrat, simt ca e de mantuiala, daca e facut pe fuga, sub stresul timpului. Si mereu ma gandesc ca as fi putut face mai bine, dar nu prea am avut timp, practic.
Sunt si eu printre cei care amana, care se streseaza spunandu-si "cate am de facut!" fara sa faca nimic. De multe ori eu sunt stresata si de dificultatea sarcinii, deci pana sa ma apuc am impresia ca e un zid de care nu pot trece. Cand ma apuc, totul se simplifica.
Un exemplu concret: m-am ocupat de marketing pentru o luna in cadrul unui proiect antidrog, ca voluntar. Orice mi se dadea de facut mi se parea ca ma depaseste, totul era prea greu pentru mine si amanam pe cat posibil ba sa dau mailuri catre diverse companii, ba sa sun, ba sa ma intalnesc cu mai stiu eu cine. Si de fiecare data, dupa ce incepeam sa fac lucrul ala, regretam ca amanasem atat timp si am realizat apoi ca daca nu as fi amanat toate sarcinile pe cat posibil, m-as fi descurcat excelent. "Daca sunam eu din timp la astia, nu ma mai refuzau pe motiv ca suntem pe ultima suta de metri... si aveam timp pentru restu chestiilor". Asa, cum am facut eu, amanand totul pe cat posibil, eram tot timpul sub umbra unor sarcini care simteam ca ma depasesc, sub un stres continuu, cu un sef care ma suna de n ori pe zi, cu scuze mai mult sau mai putin veridice, fara sa pot sa desfasor si alte activitati, desi nici pe asta n-o faceam cum trebuie.
Eu mai am o teorie: transform tot ce TREBUIE sa fac in VREAU sa fac. Asa, de exemplu, imediat cum vin acasa de la meditatii ma apuc sa imi fac tema, pentru ca stiu ca nu trebuie in momentul ala s-o fac, ci o fac pentru ca vreau si activitatea e mult mai placuta. Dar daca vin de la scoala luni, super obosita, avand la dispozitie doar 3 ore pana la meditatii, tema va deveni un stres.
Daca lasi pe ultima zi si tocmai atunci ai o migrena de care nu poti scapa? Sau intervin alte chestii?
Eu ma descurc cu teoria, sa vedem cu practica... am trei saptamani la dispozitie sa invat zi de zi la psihologie toata materia. :))
Trimiteți un comentariu