Să mă explic. Eu sunt o persoană pofticioasă de fel, dar mi se mai întâmplă când merg într-o vizită să nu mă atragă nici un fel de mâncare pusă pe masă de gazdă. Şi DE FIECARE DATĂ aud întrebarea, pusă ÎNTOTDEAUNA pe un ton ironico-dezaprobator: "Eşti la cură?"
Nu ştiu de ce mă simt aşa jignită de întrebarea asta, dar am tot timpul senzaţia că mi se sugerează că-s grasă. Ca să clarific treaba, n-am ţinut în viaţa mea o cură de slăbire, cel puţin nu una adevărată, în care să mă abţin în mod real de la chestii. Pur şi simplu sunt mofturoasă la mâncare. No rocket science. Dar, dacă aş ţine într-adevăr o cură de slăbire şi ăla ar fi motivul pentru care nu mănânc, ar fi frumos ca oamenii să fie ceva mai deschişi la subiectul ăsta. Pur şi simplu scuza asta nu o să fie niciodată luată în serios. Începe să ţi se zică faze de genu "nu ai nevoie de cură, eşti bine aşa cum eşti" sau "mai te abaţi şi tu pentru o seară, doar nu o să te îngraşi de la asta". Mă gândesc că pentru cineva care într-adevăr ţine o dietă devine mai simplu să refuze orice vizită.
Săptămâna asta am răspuns senină cu "mă doare măseaua". Gata. Nici o încercare de convingere, nici un comentariu în plus, nici o replică care să mă facă să mă simt prost. Nimic. Tăcere totală. Toată lumea empatizează cu o durere de măsea. Eventual mi se oferă un medicament, dar cam atât.
Şi cam aşa mi-am dat seama: când cauţi o scuză, trebuie să fie ceva familiar celui căruia i-o spui. Ceva ce ştii că poate înţelege. Ceva ce i-ar răscoli amintiri atât de dureroase că nici nu i-ar trece prin cap să pună la îndoială motivul tău.
Şi mie mi s-au servit multe scuze de-a lungul timpului, şi unele dintre ele mi-au insultat inteligenţa. Măcar dacă tot minţim, să minţim bine.
P.S. Pe mine chiar m-a durut măseaua.
3 comentarii:
Scuzele astea au si un dezavantaj: sunt si mai insultatoare daca "tinta" se prinde ca e o scuza si nu realitatea. Eu incerc ca, de fiecare data, sa spun motivul real. Uneori obtin niste reactii de ma doare capu'
Suntem cam ciudati noi romanii. Trebuie sa fim rugati de doua ori ca sa ne asezam la masa, nu suntem obisnuiti sa spunem si sa auzim un "nu" intotdeauana trebuie sa aburim sau sa ne lasam aburiti.
Cand sunt invitata pe la cate-o zi de nastere de obicei nu am banii necesari si asta e principalul motiv (daca persoana e foarte importanta pentru mine, fac eu ce fac si fac rost de bani, dar daca nu... nici eforturile nu indraznesc sa apara). In general mi-e aiurea sa spun "nu vin la ziua ta de nastere pentru ca nu am bani sa pun cu toata lumea pentru cadou" pentru ca oamenii tind fie sa arate mila si sa spuna "hai ma, vino, nu conteaza banii/cadoul, vreau sa fii acolo" dar m-as simti eu prost fata de altii care poate au aceleasi probleme cu banii si totusi contribuie, fie tind sa nu zica nimic si sa gandeasca "uite, tocmai si-a luat o pereche de blugi si spune ca nu are bani".
Si eu sunt foarte mofturoasa la mancare, ma confrunt cu problema asta in vizite si nu poti sa zici ca pur si simplu nu iti place nimic de acolo (mi s-a intamplat ca dintr-o masa foarte bogata de Craciun sa nu imi placa decat o chestie si sa mananc din chestia aia pana au adus alt fel de mancare), sa spui ca esti la dieta nu merge, ca poate bucatareasa care se intampla sa fie si ea plinuta sa se simta prost, fie are impresia ca e doar o scuza si nu-ti place mancarea ei. De cand am citit postul tau m-am gandit sincer sa invoc scuza cu problema la stomac, ca eu chiar am perioade in care ma doare stomacul dupa orice mananc. :))
In perioada asta scuza cel mai des invocata cred ca e invatatul pentru bac... din pacate, e chiar reala preocuparea mea (de cele mai multe ori).
Ma gandesc sincer sa nu ma duc de Paste in nicio vizita, pentru ca eu chiar nu am chef sa dau lamuriri despre faptul ca sunt "la cura".
Trimiteți un comentariu