Daca am ceva talent creativ, il datorez copilariei mele. De fapt, cred ca toata generatia mea are acea tendinta de a avea tot timpul idei noi. Nu aveam foarte multe jucarii, nu pentru ca nu ne-ar fi cumparat parintii, ci pentru ca pe vremea aia nu existau la noi. Cele care existau erau un fel de copie ieftina a celor reale. Tin minte ca stateam cu orele dimineata pe Italia uno si imi imaginam cum ar fi sa am acele jucarii prezentate in reclamele dintre desene.
Asa ca am inceput sa le fac eu. Nu aveam nevoie decat de o foaie mare de hartie si niste carioci pentru un Monopoly. Cand stateam la bunici ne ciopleam sabiute din bucati de lemn (pentru ca nu era nimic ciudat ca un copil de clasa intai sa umble cu cutite). Nu doar ca imitam jocuri straine, dar le inventam pe ale noastre... scarile deveneau apartamente, scandurile carti, dupa ce munceam toata vara la fan, cand veneam acasa ne jucam in iarba facand capite in miniatura, de parca nu ne-am fi saturat pana peste cap. N-am taiat niciodata broaste la biologie, dar am desfacut un sarpe omorat de bunicu`. Luam tabla de sah si o transformam in traseu de curse pentru jucariile din ouale Kinder. Ne puneam un batic pe cap si brusc aveam parul lung. Daca ni-l legam la gat ne transformam in printi. Ne vindeam unii altora ambalaje goale de ciocolata, si amestecam toate sampoanele si lotiunile din baie pentru "spuma", care avea o cota mare pe piata.
Ce am dus mai departe cu noi nu au fost neaparat jocurile, ci gandirea creativa. Tocmai ma angajasem la primul meu job si ma aflam intr-o sala cu inca vreo 20 de oameni, faceam "Protectia muncii" cica. Ceea ce insemna practic 8 ore intr-o sala, aveam la indemana doar foi de hartie, pixuri, si caietele pe care trebuia sa le studiem. Nu stiu cine a inventat-o pe asta cu 8 ore avand in vedere ca treburile alea le citeai si retineai in 10 minute maxim.
Ne-am imprietenit pe grupulete. Le-am intrebat pe fete daca nu vor sa jucam carti. S-au uitat surprinse la mine, cu o expresie care ma intreba unde vad eu cartile sau pe unde le-am ascuns. Am luat foile de hartie si le-am taiat in dreptunghiuri si m-am apucat sa le desenez. Pe o parte numarul si culoarea cartii si pe cealalta le hasuram ca sa nu trisam. Protectia muncii a trecut destul de usor :))
Ani de zile in facultate a face prezentari la seminarii insemna sa citim cartile si apoi sa le explicam si celorlalti (well, nu de fiecare data, au fost si exceptii, dar asa, in mare). Acum am ajuns la master la alta facultate, cu alti profesori, alti colegi, alte stiluri. Prezentarile se fac in PowerPoint, dar invariabil este faptul ca toti au aceeasi reteta. Din fericire, cand a fost vorba sa ne "aliem" pentru prezentari, mi-am ales partenerul potrivit :)) Cand ne-am aruncat in "ring" ideile pentru prezentarea ce urmeaza sa o facem impreuna, mi-am dat seama ca nu o sa fie una normala. Ca sa va faceti o idee, unele dintre ideile respinse au fost: sa purtam sombrero-uri in timp ce facem prezentarea, sa servim colegii cu nachos si tequila, sa punem hip-hop mexican cand ne facem intrarea (prezentarea e la marketing international btw, si da, are legatura cu Mexicul). Cum ziceam, astea sunt ideile respinse, insa mai avem altele pe care chiar le vom pune in practica (si pe care le tin secrete pana dupa prezentare, ca poate mai citesc si alti colegi blog-ul).
Nu prea am talente speciale, nu stiu sa pictez, n-am voce deloc, desenez destul de prost, desi eram promitatoare in generala d.p.d.v. literar am cam ocolit subiectul (blogul asta este singura mea expresie literara, si poate dupa cum observati, numai cu literatura n-are legatura), pe scurt: nu sunt un artist. Creativitatea mea se concretizeaza doar in idei. Imi place sa fac jocuri, pentru ca imi place sa-mi pun in practica ideile. Ma entuziasmez ca un copil mic cand am una. Si sincer, in orice domeniu ai fi, cred ca ceea ce ii deosebeste pe cei buni de mediocri este faptul ca gandesc "afara din cutie" (adica outside the box).
10 comentarii:
no sabes nada, no, de esta vida que vivo yo, no somos iguales tu y yo... cum adica am renuntat la asta?? ts ts ts...
Oh exact aşa sunt şi eu. I always stand up in the crowd datorită creativităţii, şi mulţi nu vor să priceapă că să încerci să fii diferit e cheia. (într-un sens bun)
Am avut nişte prezentări la un concurs de chimie, unele erau extrem de bine documentate şi testate, dar foarte neatrăgător gen blablablabla, murea toată lumea de plictiseală. Eu trebuia să fac despre grafit (erau teme dinainte alese că nu alegeam io ceva atâta de arid) şi în loc să blablabla am avut personaju Grăfiţă care avea ca principale trăsături duritate, clivaj lala, ca hobby, să activeze în Mişcarea Mină de Creion şi tot felu' de prostii de genu'. You should know who did it. :D
În vară, la o prezentare extrem de oficială, am apărut cu 2 băieţi, cu halate de baie pe ei, machiaţi cu creionu' dermatograf, tema fiind evoluţia femeii, dualitate lala. Şi a fost fooaaarte bine :D
Mereu creativitatea atrage, la absolut orice, de la prezentări pentru clasă şi proiecte pentru care ai nevoie de finanţare. Între unu' care are a mia oară aceeaşi idee răsuflată, şi unu cu ceva original, care credeţi că va câştiga ?
Aşa, ideea e că nici nu necesită mare lucru. Eu înainte credeam că se datorează faptului că citesc mult (majoritatea persoanelor creative pe care le ştiu sunt dintr-astea cu orizonturi mai largi, nu toată ziua nasu-n calculator). Da' tot ce trebe e un minim exerciţiu de imaginaţie şi ceva curaj.
Îmi plac tare caracterul articolelor tale, Anda. :) Şi eu am încercat să fac cărţi când mă plictiseam, din hârtie, da' mă luam cu vorba, tot de plictiseală şi uitam. De obicei când sunt în puţine persoane, tranca flenca întruna. Când sunt în mai mult de 10, jucăm tot felu' de jocuri super (pt. care n-ai nevoie de nimic gen cărţii, hârtii, wtvgr). Am avut în vară nişte nopţi d-astea de plictiseală super. Majoritatea persoanelor nu ştiu jocuri, însă. Cum ziceam, mai scoateţi nasu afară din net. :D Iar printr-a 5a îmi făcusem cu colega de bancă de atunci (pe maândouă ne chema Laura) propriul Monopoly - Lalapoly.
Pentru
Cum să înveţi singur o limbă nouă
Tre' să ai o motivaţie puternică, nu de tipu' demagogic pe care îl bagi în eseuri că dă bine, gen "să înţelegi mai bine tradiţiile şi cultura, să vizitezi ţara",mda, bine, dacă eşti o persoană pasionată de limbi străine, merge, dacă nu, slabe şanse. Că dacă nu eşti motivat te laşi singur, că e greu. So, guys, find a motivation and repeat in your mind "How bad do you want it ?", fie că e vorba de studiat sau job în ţara respectivă, fie că te ajută foarte mult în domeniul în care vrei să lucrezi - as in mare plus la cv, vrei să citeşti autorii preferaţi în original (my case haha :D) sau cine ştie ce alte fantasmagorii. Mai multe mi-e silă să scriu, plus că vreau să văd ce scrii tu, că tre să mă apuc şi io de germană. :D
Lol Ina :D Las ca discutam in weekend detaliile.
Laura, asa este, si eu ma plictisesc ingrozitor la prezentari. Pe mine ma deranjau pur si simplu cei care citeau de pe hartie in ritm monoton... eu si daca citesc, prefer apoi sa ma opresc si sa explic, astfel incat sa inteleaga toata lumea despre ce vorbesc. Si sa vorbesti liber e interesant, nu e neaparat nevoie sa vii cu "props". Totusi, la noi (adica la romani) e nevoie, ca lumea nu e obisnuita sa asculte in clasa, asa ca trebuie sa le atragi atentia cu ceva neobisnuit.
Cel cu invatatul limbii l-am pus pentru ca si eu am nevoie, in doua luni am examen la franceza si eu nu stiu deloc :D Trebuie sa invat singura.
Scrisesem un comentariu lung, care s-a şters. Pheew.
Aşaa, deci mie nu mi se pare mare lucru să vorbeşi liber, e aproape un must, nu te baga nici naiba în seamă dacă citeşti de pe foaie. Dacă ai stăpânire de sine şi prezenţă de spirit, e fain să interacţionezi cu "publicu'".
Pt prezentări powerpoint, other tips : nu citiţi niciodată de pe slide, e recomandat pe slide să scrii info generale, şi tu să spui alte chestii, mai interesante sau mai deosebite, şi mereu să existe o parte "surpriză" pt elementu teoretic, pe care îl expui : un sondaj, un experiement wtvr.
Şi pentru franceză :D
Întâi învaţă gramatica de bază, 30 de verbe cele mai uzuale, cu conjugările la prezent şi timpurile cele mai folosite, imparfait, futur simple şi passe simple creca-s de ajuns. De foarte mare ajutor ţi-ar fi discheta - nuş dacă ai auzit, sau văzut vreodată de dischetele pt limbi, la engleză sunt useless, dar la franceză priceless - sunt vreo 8 lei, se comandă pe net, şi se numesc "Discheta verbelor - modele de conjugare - limba ..." ce limbă vrei, sunt vreo 6 disponibile şi au toate verbele uzuale, la toate timpurile (plus regulile de formare), as in zeci de pagini comprimate într-un carton :D
Apoi alte chestii ce ţin de gramatica de bază - conjucţii, cod-uri şi coi-uri, concordanţa şi alte chestii mai uzuale. Cu astea am io fişe de teorie pe comp foarte mişto făcute, dacă vrei. În orice caz, sunt manuale de franceză la anticariate, cele mai bune îs alea cu turnu eiffel pe ele (am uitat editura, zău) franceză, L1, te poţi ghida după alea de gimnaziu, şi o lua progresiv, cu ce se învaţă, sunt bine structurate.
Pentru vocabular, tot manuale, as in vocabularu' de bază, gen 200 de cuvinte, şi apoi să scrii şi să citeşti. Înveţi mult mai repede cuvinte decât să stai să le înveţi efectiv. Compuneri în franceză simple gen porteru tau în 10 rânduri, avantajele şi dezavantajele vieţii la oraş, televizorului, blabla-uri de-astea, subiecte îs destule. Cât mai cauţi în dicţionat, cât îţi mai corectează cineva, dacă găseşti, tot înveţi f multe. De citit, căţi în franceză 3-5 ani, sau bilingve dintr-alea ediţii micuţe, subţirele, sunt în librării la secţia copii, un fel de echivalent la penguin readers (adaptări la opere mari pt copii, după nivel de cunoştinţe). Mă rog, dacă te uiţi la o bibliotecă sau librărie la cărţi în lb străine, e imposibil să nu găseşti.
Şi apoi uită-te la filme cu subtitrare în franceză, care sunt făcute într-o limbă pe care o ştii, mă rog, engleză. Pune subtitrarea în franceză, se prind multe şi aşa.
Dacă nu poţi/nu vrei să te chinui aşa în materie de vocabular, deşi aşa prinzi şi limba, cum vin cuvintele, topica, blabla, context, poţi lua un dicţionar de la teora, este albastru, gen carte de buzunar, cu vreo 100 de pagini, ceva în gen, şi să-l înveţi. Are cele mai uzuale cuvinte, dar e oribil aşa.
Mersi :) Te-ai chinuit ceva sa scrii asta :D
Am vreo doua manuale de franceza, unul al meu din generala (da, am facut in generala franceza, dar stiu doar notiuni de baza) si unu' a lui frate-mio din clasa a 9-a. Si mi-am cumparat chestia aia cu "invata franceza in 4 saptamani", are vreo 5 cd-uri, un manual si o carticica mica cu expresii uzuale. M-a ajutat pana acum, dar am ajuns abia la cd-ul 2 :D Mai am ceva de citit.
Si eu stiu ca cititul ajuta cel mai mult vocabularul, un prof de engleza mi-a zis ca atunci cand inveti o limba noua, retii un cuvant dupa ce il auzi/vezi de minim 7 ori.
Oh păi dacă ştii chestii de bază şi înveţi după setu' ăla, ar trebui să fie ok.
Cel mai bine reţii un cuvând folosindu-l. De-asta de multe ori când înveţi în clasele mici un cuvânt te pune profa sau învăţătoarea să faci propoziţie cu el sau să să alcătuişeti un scurt text cu mia multe cuvinte :D (şi nu numai în clasele mici).
Mai poţi căuta francezi pe net :)), forumuri, bloguri wtvr.
uite... din pacate oamenii ca tine (cu idei) sunt destul de rar - cel putin din cate am vazut, iar multi sunt genii neintelese (aka nebuni) care probabil ca ar putea sa regizeze o scena de teatru in care actorii alearga de nebuni goi pe scena. eniuei, felicitari pentru creativitate, asta e un lucru pe care-l apreciez mult la un om chiar daca uneori ideile sunt mai indraznete.
btw, io cand eram mic imi faceam jocuri de genu' "piticot" (daca mai tii minte) cu traseu, capcane, cu surprize pe anumite casute etc... good times.. sau un fel de dungeons and dragons numa' ca foarte mult simplificate
si iata ce coerent sunt in ultimul comentariu, e clar, tre' sa plec acasa... serviciul dauneaza grav sanatatii :))
Si eu ma consider un antitalent total. Dar am idei, chiar si unele practice din cand in cand... Si m-ai facut sa-mi aduc aminte de copilarie cand ne inventam singuri jucarii, cand visam la jucariile straine, cand desenam papusi si le decupam, ca mai apoi sa ne jucam cu ele asa... Ce ma face sa fiu mandra de mine e ca mi-am amintit ca faceam rochii pentru papusi, le proiectam si le coseam singura. Apoi mi-a aruncat mama materialele si am ajuns sa fac asta numai pe foi, dar nu eram la fel de talentata pe hartie...
Nu ma consider o persoana creativa, dar nici una lipsa de idei. :P
P.S> Tot timpul am avut o problema in a intelege expresia "to think outside the box", acum mi-e mai clar, dar nu in intregime. :">
Sunt Sheeva, dar nu am cu ce url sa ma inregistrez pe-aici, de-aia am ramas Anonim. :D
Trimiteți un comentariu