Desi aveam 2-3 ani, tin minte scena destul de clar... mergeam pe strada si am vazut un om in varsta, fara un picior. Am ras, era primul om fara un picior pe care il vedeam. Mi s-a atras atentia ca nu e frumos sa rad de oamenii cu dizabilitati, pentru ca as putea oricand sa fiu in locul lor. Mi-a intrat bine in cap si am invatat ca nu omul nu poate fi intotdeauna responsabil pentru ceea ce i se intampla.Cu timpul am invatat si alte lucruri. Cum ar fi ca exista o linie extrem de fina intre ce poti si ce nu poti controla. Si nu doar dizabilitatile sunt acele lucruri de care n-ai voie sa razi.
De exemplu, e urat sa razi de cineva ca are nasul mare. Ce poate face? Sa-si faca operatie estetica? O operatie este totusi o operatie, cu anestezie si toate alea, si in plus costa o gramada de bani, de care putini oameni dispun. Insa linia devine si mai fina, cand ne oprim la oameni supraponderali. Pentru ca multi isi inchipuie ca daca esti gras inseamna ca mananci mult si nu faci sport. Intr-adevar, e o posibilitate, insa mai exista si altele... poti sa te ingrasi din cauza stresului sau chiar din cauza unor probleme de sanatate. Obezitatea este o boala! Si asa cum nu razi de un om care are gripa, hepatita sau cancer, asa nu razi de un om care e obez sau anorexic. Si bolile pe fond psihic sunt tot boli.
Mie chestiile astea mi s-au parut mult timp elementare, nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca nu pentru toata lumea este la fel. Am vazut oameni de care s-a ras pentru cele mai stupide motive. Acum cateva luni ma jucam un joc online, ceva asemanator cu Second Life dar mult mai simplut. La fel ca in SL, puteai vede ce se discuta intr-o incapere, chiar daca nu esti chiar langa cei care vorbesc. La un moment dat, vad niste injuraturi (cenzurate, dar foarte evidente) intr-un joc de copii, unde media de varsta era cam de 13-15 ani (nu ma intrebati ce cautam eu acolo :D ) . M-am apropiat de locul "faptei" si am vazut avatarul unei fetite, negresa, inconjurata de mai multe avatare a unor albi, iar chestiile extrem de rasiste pe care i le-au adresat nu pot sa le reproduc. Injuraturile erau ale fetitei. Si a primit ban. Mi s-a parut atat de nedreapta chestia asta incat nici n-am mai intrat in joc de atunci.
Nici nu vreau sa ating problema homosexualilor, pentru ca exista atatia homofobi la noi in tara, ca nici macar nu poti purta o conversatie normala pe tema asta. Am incercat de multe ori si m-am cam saturat sa vorbesc cu peretii. Unele idei preconcepute nu ti se mai scot nici cu clestele.
O sa-mi inchei sirul exemplelor pentru ca vreau sa ajung la constructivism. La un interviu am fost intrebata cum primesc criticile si am raspuns ca le primesc bine atata timp cat sunt constructive. Si asta e singurul gen de critica pe care il fac. Din pacate, multi nu fac diferenta intre critica constructiva si rautati gratuite.
E foarte simplu. Atunci cand vrei sa atragi atentia cuiva despre o greseala, trebuie sa ii oferi in acelasi timp si solutia sau alternativa. In loc sa zici "ai un blog naspa" mai bine zici "blogul tau ar fi mai interesant daca ..." (nu ma refer la blogul meu, ci in general). Mi s-a mai zis de multe ori, legat de forum de exemplu "topicurile sunt cam banale". Asta mie mi se pare o rautate gratuita, nu o critica constructiva. De ce? Pentru ca daca te-ar interesa intr-adevar calitatea topicurilor, ai face tu un topic interesant si ai da un exemplu celorlalti.
Daca iti vine sa critici pe cineva, dar nu-ti vine in minte nici o solutie sau alternativa... atunci mai bine taci :)
Si da, eu apreciez criticile constructive, chiar daca nu pare intotdeauna asa. E drept, sunt o persoana incapatanata, s-ar putea sa-ti raspund si sa incerc sa te conving ca gresesti, dar daca mi-ai oferit o solutie sau alternativa, fii sigur ca o voi lua in considerare, ma voi gandi la ea, si daca mi se pare ca ai dreptate, pana la urma iti voi urma sfatul. Am fost la un interviu cu cel mai putin diplomat manager pe care l-am cunoscut vreodata, mi-a zis din prima absolut tot ceea ce e gresit la mine de imi venea sa ma bag sub scaun... l-am urat pe moment, dar de la interviul respectiv am invatat cele mai multe lucruri. Sunt multe intrebari la care nu gasesti raspuns, si trebuie pur si simplu sa incerci singur, dupa cum ti se pare tie ca ar fi bine. Si este foarte probabil sa gresesti.
16 comentarii:
Mare dreptate ai...
De exemplu, ca o paranteza care mi-a venit acum in minte: la mine in scoala, este un baiat luat la "misto" tot timpul pentru ca este bailbait. Adica... el nu are nicio vina! Si-ar dori sa nu mai fie... dar asta este. Se accepta asa cum e, dar ceilalti nu o fac... si nu pentru ca nu pot ci pentru ca nu vor. Daca ar face-o de cine ar mai rade?
Si altceva, "Mi s-a atras atentia ca nu e frumos sa rad de oamenii cu dizabilitati, pentru ca as putea oricand sa fiu in locul lor", acelasi lucru mi se intampla si mie acum ceva ani... si cred ca fiecaruia dintre noi de catre persoane mai mari, pentru ca o data cu trecerea anilor devii mai matur si incepi sa intelegi si sa accepti mai usor ceea ce se intampla in jurul tau...
Sau cel putin asa ar trebui, daca nu...
Vai de cei ce inteleg, dar nu accepta!
Unul dintre cele main constructive articole. Felicitari!
Apropo... Am observat si noua tema a blogului tau. Frumos! :)
Da, din pacate e in natura umana sa judece, sa eticheteze, oricat ne-ar placea sa credem ca nu e asa. Daca vezi, de exemplu, o pitzipoanca pe strada, n-o sa te apuci sa iti zici in gand cum i-ar sta bine imbracata, pur si simplu o sa zici "ce pitzi e asta!" .
Pe mine ai mei m-au invatat de mica sa fac misto de proastele moravuri ale omului si nu de insusiri fizice.
Nu prea sunt de acord cu obezitatea vazuta ca boala. Fostii mei sefi erau umflati pentru ca bagau toata ziua in ei, iar eu eram nefericitul pe care il trimiteau cel mai des dupa mancare (chit ca aveam sau nu aveam de lucru in acel moment). Orice incercare de a le atrage atentia in mod diplomat ca nu e bine sa manance atat de mult, ca nu e sanatos etc. etc. se solda cu o privire plina de ura, urmata de razbunare, care venea mai devreme sau mai tarziu. Iar cand se razbunau, te desfiintau ca om. Spune si tu, crezi ca merita sa le spui discret, fara sa ii jignesti ce ar fi bine pentru ei sau mai bine le trantesti de la obraz cu nesimtire ce parere ai despre ei, ca deh, daca tot e sa se razbune, macar sa ai si tu o satisfactie.
Cu unii oameni e mai bine sa fii brutal, ca altfel nu se simt. Dar in rest sunt de acord ca e frumos sa nu desfiintezi omul, ci sa ii spui frumos (desi e amuzant sa fii rau).
Si da, detest oamenii care isi bat joc de oamenii cu defecte fizice sau bolnavi. In schimb sunt pro mistocarelii de prosti, aroganti, neciopliti etc. etc.
Obezitatea chiar e o boala, si nu ma refer la cei care mananca prea mult, ci la cei cu dereglari metabolice (exista vreo 3 feluri, stiu ca una tine de glanda tiroida, poti sa dai un search pe google, sigur o sa gasesti ceva). Si obezitatea se poate transmite si genetic.
Eu nu ştiu dacă voi aţi citit Arta Conversaţiei. Acolo spunea ceva de genul : Nu înţeleg de ce mereu sunt compătimiţi cei cu defecte fizice, şi spunem, uite-l săracul, e orb, sau uite-l bietul, e şchiop, şi nu îi compătimim şi pe cei cu defecte morale : ce meschin e, ce prost e, ce rău, dar preferăm ori să îi ponegrim, ori să râdem de ei.
Citatul e mai puţin amplu, e uşro dezvoltat de mine, pentru că îmi exprimă exact părerea vizavi de subiect.
Intr-adevar, o critica constructiva e mult mai buna decat o rautate gratuita - cel putin asa e in majoritatea cazurilor. Totusi, nu putem accepta nici critica constructiva ca politica implicita pentru ca critica constructiva, in mod deosebit in ultima perioada datorita promovarii ei, a ajuns sa fie doar o masca pentru rautati. De exemplu, daca iti spun "ce blog naspa ai" e o rautate. Sunt de acord, dar asta o stie deja toata lumea pentru ca e o idee promovata. Un om rau, care vrea sa te faca sa te simti naspa, in mod deosebit daca stie ca gandesti cu cateva minute mai mult decat majoritatea oamenilor, iti va oferi critici constructive. De exemplu vine si iti spune "In sidebar ar fi mai bine sa schimbi culoarea". In ziua urmatoare iti spune "Ar fi bine sa schimbi fontul, pentru ca e greu de citit". In alta zi vine si spune "Ar fi bine sa nu mai discuti despre X chestie pentru ca se poate deduce ca promovezi Y produs". Toate acestea sunt critici constructive, dar facute des nu sunt altceva decat un factor de stres care il iei mai in serios decat o rautate pentru ca rautatea e ceva natural, apartine mediului parsiv in care ne-am nascut, si deja ai un oarecare sistem de aparare impotriva acestea. In schimb abuzul de critici constructive nu face altceva decat sa te distruga incet incet si chiar daca la un moment dat iti dai seama de asta, e deja prea tarziu pentru ca critica actioneaza pe de-o partea si lipsa unui sistem de aparare concret (cum e in cazul rautatii) te face vulnerabila.
Mai mult, trebuie avut grija in cazul criticii constructive pentru ca riscam sa ajungem intr-o extrema doar de dragul criticii constructive. Riscam sa ajungem intr-o extrema care nu mai are nicio legatura cu subiectul discutat sau cu critica. Ca sa dau ca exemplu tocmai subiectul care l-am dezbatut pe la inceputul anului si care ai incercat sa il eviti acum: homosexualii. Pentru ca nu ii suport, si am motivele mele sa nu ii suport, sunt considerat un om rau. Pe de alta parte tu ii simpatizezi. Eu sunt convins ca am dreptate, datorita motivelor deja discutate. Totusi, daca as incerca sa iti arat punctul meu de vedere sub forma unei critici constructive nu as rezolva absolut nimic datorita ideilor preconcepute formate intr-un mediu umanist autodestructiv (sper ca ai prins subtilitatea oferita ca exemplu).
Intr-adevar nu trebuie sa radem de oamenii cu probleme, chiar daca unii pot fi foarte amuzanti (ex. cei care se inrosesc cand le faci un compliment sau cand ii critici), dar nici critica constructiva nu e o solutie asa cum nici rautatea nu e o solutie. Singura solutie care poate aduce o rezolvare e constientizarea naturii personale si orientarea omului spre binele real al persoanei alaturate. Orice alta solutie nu e altceva decat o pierdere de vreme sau o amanare a unei realitati care nu ne convine.
Salut, pentru a fi constructiv :) poate ca ar fi fost bine să reformulezi titlul pentru a evita cacofonia, ceva de genul Partea constructiva a criticii. Succese în continuare.
@Laura pai compatimim acele defecte pe care proprietarii nu le poseda din proprie initiativa, ca sa zic asa :)) Ca esti prost, mai e cum mai e, dar ca esti rau, n-ai nici o scuza.
@Agkelos inteleg ce vrei sa spui, dar eu nu am vrut sa merg atat de departe. Eu mi-am sfatuit cititorii sa fie constructivi, nu le-am spus sa abuzeze de constructivism sau sa-l foloseasca in alte scopuri.
@pauzamea apreciez constructivismul :)) Avand in vedere ca articolele mele sunt scrise, nu dau prea multa atentie cacofoniilor, nu mi-am imaginat ca cineva le citeste cu voce tare. O sa fiu mai atenta pe viitor.
Şi tu crezi că cineva e rău din proprie iniţiativă ? :)
Ai putea să fii rea ? Şi când zic rău, mă refer la sensul cât mai literal, o persoană care le face rău celor din jur cu bună ştiinţă, fără motive aparente, dintr-ăia de îi vezi bătând câini şi te-nfiorezi.
Eu cand zic rau nu ma refer la cei cu probleme psihice, gen psihopati sau criminali in serie. Ci pur si simplu oameni rai.. uite, aia care dau in animale. Da, e alegerea lor daca sa loveasca un animal sau nu, ca nu ii obliga nimeni.
@Anda
M-am documentat si in parte ai dreptate. Despre hipertiroidie stiam si eu, la care se adauga sindromurile genetice. Dar cauzele principale sunt dieta si stilul de viata sedentar, care sunt, de altfel, cele mai raspandite.
Sa nu crezi ca obezii din State sunt asa pentru ca toti sunt bolnavi. Sunt asa pentru ca baga in ei tot felul de prostii si pentru ca, daca ar putea, ar merge pana si la toaleta cu masina.
Daca imi citesti articolul o sa vezi ca am scris: "intr-adevar, este o posibilitate, insa mai exista si altele..."
Ce am vrut sa zic cu asta e ca nu e ok sa razi de un om inainte sa stii exact de ce a ajuns in stadiul respectiv.
Ăăă nu e alegerea lor conştientă. Dar deja nu mai face subiectul articolului.
@Serban: legat de obezii din state, s-au facut cercetari si acum 30 de ani cand s-a descoperit obezitatea in grad asa ridicat s-au facut calcule in privinta caloriilor consumate de americani, calcule care s-au reluat de curand si s-a demonstrat ca nr caloriilor consumate de ei este acum mult mai mic, majoritatea mancand mult mai putin decat un om normal, dar obezitatea e in crestere. Ceea ce cred eu ca indica o boala...
Trimiteți un comentariu