Anda Dj

Este perioada schimbarilor pentru mine. Cateodata lucrurile vin de la sine, cum ar fi ca e ultimul meu an de scoala. Cateodata, apar mici semne ca lucrurile trebuie sa se schimbe, cum ar fi ca vechiul template nu mai functiona normal si a trebuit sa-l schimb (sper ca va place cel nou, chiar daca e putin mai intunecat decat normal, dar e potrivit oricum anotimpului, daca asta o sa mearga normal pana la primavara cel putin nu-l mai schimb). Si cateodata, imi dau singura seama ca trebuie sa schimb eu ceva.

Nu sunt timida, dar sunt emotiva. Cel putin atunci cand trebuie sa vorbesc cu strainii. Apogeul emotivitatii mele este atins atunci cand in fata mea se afla un public caruia trebuie sa-i vorbesc. In ultimii 4-5 ani, scoala m-a ajutat cu ceva: sa exersez. In fiecare semestru, aproape la fiecare materie, cel putin o prezentare. Am facut si prezentari in fata la 4 elevi, si prezentari in fata amfiteatrului plin. Am avut si prezentari reusite si esecuri totale. Si ce incerc de fiecare data, este sa analizez fiecare experienta si sa imi dau seama cum imi pot imbunatati performanta si cum pot scapa de emotii (sau macar sa le ascund). Deci astazi avem analiza pe ... comportament.

Totul incepe de la continutul prezentarii. Cu cat sunt pregatita mai bine, cu atat mi-e mai usor sa vorbesc. Ziceam intr-un post anterior ca e enervant de plictisitor cand cineva citeste de pe o foaie. De obicei si eu am prezentarea scrisa pe o foaie (ca de emotii de obicei uit ordinea in care trebuie sa vorbesc), dar incerc pe cat posibil sa-mi dezlipesc ochii din ea si sa explic celor care nu stiu despre ce este vorba, mai degraba decat sa prezint un eseu cu ce am inteles eu. Oamenii parca sunt mai receptivi atunci cand te uiti la ei, cand le explici pe limbajul lor, cand le raspunzi la intrebari.

Am doua experiente in care n-am fost sigura pe textul prezentat. Prima data, era una printre primele prezentari facute, la o materie care mi-a placut extrem de mult, cu un profesor pe care-l respect extrem de mult. La materia respectiva mai vorbisem eu prin clasa si cand nu era randul meu, asa ca ma simteam oarecum sigura pe mine. Am citit textul ce trebuia sa-l prezint, dar nu l-am citit intreg si nici nu mi-am luat notite (l-am luat ca pe o lectura). La seminar ramasesera 4 sau 5 elevi, deci emotiile mele erau la un nivel minim. M-am dus in fata si am inceput sa le povestesc, cu groaza gandului ca va trebui sa ajung la partea pe care n-am citit-o. N-a mai fost nevoie sa ajung pana acolo, pentru ca tot ce explicasem eu era gresit. Aceea a fost prima si ultima data cand nu am citit textul si nu am luat notite.

A doua experienta a fost putin diferita. Citisem textul, imi luasem notite, imi facusem prezentarea. Problema? Nu il intelesesem. Nu pentru ca nu am incercat sa il inteleg, ci pentru ca era o carte de Derrida, pe care eu il urasc din adancul sufletelului meu (sa ma ierte fostii colegi :D). Mai intelesesem eu cateva parti si imi facusem un plan ca partile pe care nu le-am inteles doar sa le citesc si pe celelalte sa le explic. Socul a venit cand proful ne-a spus ca vom face seminarul cu cei de la psihologie, adica cu o grupa de oameni in plus, oameni din anul intai si de la psihologie, adica n-aveau treaba cu Derrida si in mod sigur ar fi pus intrebari. La care eu nu stiam sa raspund. Asa ca m-a luat.... atacul de panica. Eram aproape cu lacrimi in ochi cand i-am spus profului ca eu nu vreau sa tin prezentarea, el a parut intelegator, ceea ce m-a facut sa-mi fie rusine, si am tinut-o pana la urma. Am ras mai tot timpul (eu rad cand sunt suparata, nervoasa, rusinata... practic cam in orice context raspunsul meu e ca rad... era sa mi-o iau de cateva ori din cauza asta :D), dar din fericire mai era o colega care pregatise acelasi text, asa ca a putut ea sa umple golurile. Iar la fazele pe care nu le intelesesem le spuneam si apoi ziceam "eu personal nu inteleg" si sarea colega sa imi explice. Dupa prezentare proful a zis ca am avut emotii degeaba, ca a fost foarte buna si doar am ras prea mult :P

Deci ce invataminte am tras din aceste experiente?
1. Sa citim textul si sa luam notite
2. Sa incercam pe cat posibil sa intelegem ceea ce spunem
3. Sa fim sinceri cu "publicul"

Am observat ca alte doua chestii importante pentru a diminua emotiile sunt increderea in mine si increderea in public. In primul caz, e important sa ma simt eu bine. In general mie nu imi place sa fiu in centrul atentiei, asa ca daca este necesar sa fiu, trebuie sa ma pregatesc sufleteste dinainte. Poate o sa vi se para superficiala fraza asta, dar o zic: trebuie sa arat bine. Cand am prezentari stau putin mai mult in oglinda decat in mod normal. Daca sunt in centrul atentiei si arat ok, pot sa ma concentrez asupra continutului, pe cand daca mi se pare ca nu-mi sta freza bine sau ceva, o sa am tot timpul asta pe cap si imi pierd concentrarea, care oricum e cam la nivel minim cand sunt emotionata. Increderea in public se refera in mare parte la cat de bine ii cunosc. Mi-e mai usor sa vorbesc in fata unor oameni pe care ii stiu decat in fata unor necunoscuti. Ce as face daca m-as trezi ca trebuie sa prezint unor necunoscuti? Daca as avea macar putin timp inainte, as incerca sa fac cunostinta macar cu vreo 2-3. Daca am la cine sa ma uit in timpul prezentarii (si daca acele persoane imi mai fac si niste semne aprobatoare in timp ce ma uit la ele, aviz colegilor), asta imi da curaj.

Stiti ca deseori esti intrebat "care e cel mai rau lucru care se poate intampla" ? Mie cel mai rau lucru care mi se poate intampla este sa uit ceva. Din cauza emotiilor devin uituca. Cel mai rau lucru care mi s-a intamplat, a fost sa fac o prezentare in fata unui amfiteatru plin ochi, sa fiu intrebata ceva, sa incep sa explic, si pe la mijlocul propozitiei mele sa uit intrebarea. Pur si simplu am uitat despre ce vorbesc. Total blank. Nu a fost ultima oara cand mi s-a intamplat sa uit ceva, dar cam asta a fost cea mai grava. De obicei in situatia asta trag adanc aer in piept, incerc sa ma reculeg, pun un zambet pe fata, imi cer scuze si continui. Cu timpul, si pe post de "spectator" si pe post de "vorbitor", am invatat ca oamenii sunt destul de binevoitori cu cineva daca vede ca omul are emotii. Te cuprinde un sentiment de "awww, how cute". Din cauza asta o sa repet a doua oara: fii sincer cu publicul.

Deci:

4. Fii atent la imaginea ta
5. Cunoaste-ti publicul
6. Daca se intampla ceva neprevazut, respira adanc si continua
7. Nu-ti fie rusine sa-ti ceri scuze daca ai gresit

Si nu in ultimul rand, repetitia e mama invataturii. Cu cat repeti mai mult acasa ce ai de zis, cu atat cuvintele o sa vina automat cand prezinti si nu mai trebuie sa citesti de pe foaie. Poate o sa para ciudat, dar vorbesti mai natural. Plus ca te poti corecta din timp atunci cand ceva nu merge. E important sa repeti cu voce tare.

8. Repeta, repeta, repeta

Tin sa precizez ca cele 8 sfaturi nu te fac sa pierzi emotiile (as vrea sa aflu si eu reteta aia). Cele 8 sfaturi te ajuta sa ai o prezentare decenta in ciuda lor.