Intre culturi si filosofii

Acum ceva timp, nu mai tin minte exact cand, am hotarat sa fiu ceva mai proactiva atunci cand vine vorba despre imbunatatirea vietii mele. Noi suntem invatati de mici, in cultura noastra europeana si in spirit traditional crestinesc, sa ne asteptam sa ne pice lucrurile bune din cer in timp ce noi stam pe spate si ne rugam pentru ele. Si daca nu se intampla, "Dumnezeu e razbunator". Nu vreau sa fie un post despre religie, dar cred ca in unele puncte va fi inevitabil sa lovesc si acolo.

Cum va ziceam, am hotarat sa fiu proactiva. Lucruri mici care vin din diverse directii... cateodata nu functioneaza, dar cel putin pot spune ca am incercat. Cum sunt fascinata de cand ma stiu de culturile asiatice, cand am gasit o carte Feng Shui in 10 lectii simple la 4 lei, am cumparat-o fara sa stau pe ganduri. Azi m-am apucat de citit si am descoperit lucruri extraordinare. De exemplu, asa cum alimentatia ne afecteaza sanatatea, asa si mediul in care traim ne afecteaza dispozitia. Nu intru acum in detalii legate de cele 5 elemente si circularitatea lor sau despre cum circula chi-ul, ideea e ca Feng Shui-ul nu e misticism, nu e o bazaconie inventata de babe atacate de flacara violet, Feng Shui-ul e o "stiinta" bazata pe lucruri logice, clare.

Si in entuziasmul meu am inceput sa dau cuiva sfaturi "feng shuice" in legatura cu imbunatatirea spatiului personal si am primit ca raspuns putin sarcasm si multa neincredere. Adevarul e ca ai mai mult noroc daca gasesti un trifoi cu patru foi, sau ca vezi o stea cazatoare, decat daca iti faci curat in camera si ai spatiul necesar sa gandesti clar si sa gasesti o solutie problemelor tale *semnalez incercarea mea ironica in caz ca n-ati observat-o*

De cate ori nu am incercat sa povestesc despre o filosofie de inspiratie asiatica si nu am primit in schimb datul ochilor peste cap... mi-a fost intotdeauna greu sa inteleg "de ce". Si credeti-ma ca sunt probabil una dintre cele mai comode persoane de pe planeta, dar cred ca am descoperit motivul: asiaticii ne indeamna sa actionam ACTIV in privinta lucrurilor pe care ni le dorim. Si noi, europenii, in special romanii, suntem atat de lenesi, incat preferam sa ne dam ochii peste cap. Asa cum deistii au spus ca Dumnezeu a creat lumea si apoi s-a restras din ea, ca ne-a lasat libertatea sa facem ce vrem cu ea... si au fost interpretati ca si cum lui Dumnezeu nu i-ar pasa de lume... pentru ca El trebuie sa intervina in tot ceea ce facem noi, pentru ca daca El vrea trebuie sa se intample si noi nu trebuie sa miscam cel mai mic deget pentru a ajuta lucrurile sa mearga in directa dorita. Pentru ca e destinul, pentru ca e norocul, pentru ca e Dumnezeu, pentru ca e oricine, numai noi nu.

Nu ne-am lua responsabilitatea faptelor noastre in ruptul capului. Suntem ghinionisti, suntem pedepsiti de Divinitate, toate se intampla cu un motiv, incurcate sunt caile Domnului .... de cate ori v-ati zis voua asta? Sau poate pur si simplu ai luat un 4 la examen pentru ca n-ai invatat? Sau te-a parasit iubita pentru ca nu i-ai aratat pic de afectiune? Sau ti-ai pierdut jobul pentru ca in timp ce asteptai minunea sa cada din cer nu-ti faceai treaba?

Sunt prima care recunosc ca nu toate lucrurile din viata mea sunt perfecte. Dar, in acelasi timp, recunosc, multe din ele sunt din vina mea. Pentru ca EU nu le schimb, pentru ca EU nu muncesc mai mult, pentru ca EU nu incep schimbarea. De la MINE porneste totul.


Ca urmare, m-am hotarat sa incep cu schimbari mici. De exemplu a mediului in care imi petrec cea mai mare parte a timpului: camera mea. M-am uitat in jur si am descoperit ca n-am nici un element "foc" si din cauza asta ma simt lipsita de energie tot timpul si imi lipseste increderea in mine atunci cand sunt in public. Am mai descoperit ca elementul "metal" are de asemenea o prezenta foarte redusa si el e cel care aduce claritatea in gandire, ordine si structura. Asa ca primul pas va fi sa-mi fac curat in camera, sa-mi organizez lucrurile. Si apoi, trebuie sa-mi gasesc un mic element decorativ rosu. La partea asta ma mai gandesc...

18 comentarii:

whisper3k spunea...

Vreau cartea ^.^

daninho spunea...

deep :|

Anda spunea...

whisper sigur, numa` sa o termin eu intai :D

Camil Stoenescu spunea...

și eu care credeam că „asiaticii” (mai precis indienii) au inventat noțiunea de karma și dharma, ca și pasivismul și fatalismul, iar europeanii - liberul arbitru și metoda științifică :)
dar fie și cum spune manualul feng-shui în 10 pași ușor de urmat

Anda spunea...

Pai si kharma ce inseamna altceva decat ca lucrurile care ti se intampla sunt urmari ale faptelor tale?

Camil Stoenescu spunea...

si uite asa ajungem la truisme și la redescoperirea Americii. nu-i nimic mutual exclusiv intre liberul arbitru european si "spiritualitatea orientală”. generalizări simpliste precum „Si noi, europenii, in special romanii, suntem atat de lenesi” n-au nicio acoperire faptică. și cred că „europenii”, dacă tot ne place să vorbim la general, au depășit de multișor statiul de „așa a vrut Dumnezeu”. ceea ce n-aș putea spune despre musulmani, de pildă. în fond, ateismul e un fenomen specific european, nu oriental ;)

Camelia Bucur spunea...

nice blog:)
facem un schimb de link?

Anda spunea...

In cultura noastra avem o gramada de traditii fara o baza rationala... de exemplu, ca tot suntem in martie, femeile isi leaga un snur alb-rosu pe incheietura mainii sa le poarte noroc. De ce? Avem O GRAMADA de astfel de ritualuri sau obiecte care ne poarta noroc.
Din punct de vedere religios, crestinii au o tendinta preponderenta spre a lasa lucrurile sa vina de la sine. Chiar saptamana trecuta am asistat la o slujba unde s-a zis clar ca stoicii greseau cand spuneau ca trebuie sa actionam singuri ca sa ajungem la rezultatele pe care le vrem, pentru ca e ca un fel de sfidare a lui Dumnezeu.

N-are nici o legatura cu ateismul, asiaticii nu sunt atei, nici eu nu sunt. Legatura e cu faptul ca atunci cand spui un lucru care iti e strain, preferi sa dai ochii peste cap, fara sa conteze daca lucrul respectiv are o baza rationala sau nu.

Nu vorbesc despre Orientul Mijlociu, ci despre Orientul Indepartat. Religiile, filosofiile si traditiile lor au o baza mult mai rationala (si pertinenta as spune eu) decat celelalte. De exemplu hindusii ii recunosc atat pe Iisus si cat si pe Mahomed. La aceeasi slujba de saptamana trecuta mi s-a zis clar ca doar crestinii pot ajunge in Rai. Un musulman cu care am vorbit despre religie acum vreo doi ani mi-a zis ca doar musulmanii pot ajunge in Rai.

Sunt pur si simplu culturi care nu accepta variante diferite, care nu stau sa asculte alte culturi, si care nu prea isi incurajeaza adeptii sa gandeasca singuri.

Cosmin spunea...

"ateismul e un fenomen specific european, nu oriental ;)"

dupa cum spunea si Anda, nu are rost sa transformam prea tare subiectul asta in unul religios dar ... sa ne uitam la religiile orientale si sa vedem diferenta ... daca m-as fi nascut hindus sau budist probabil nici eu nu as fi simtit nevoia sa renunt la religia mea .. avand in vedere ca crestinismul nu iti da decat frica, nici une fel de satisfactie spirituala si nici macar nu are nici o logica e normal sa fie multi atei

camil spunea...

eu zic că fiecare are destulă minte să judece ce e rațional și de nu, fără să ne mai ascundem în spatele religiei sau spiritualității. dacă vei studia istoria credințelor și ideilor religioase (Eliade este de referință aici) vei observa că toate religiile pornesc de la baze extrem de apropiate, începând cu nevoia explicării și înțelegerii lumii și conferirea unui sens existenței. cum se face și cum nu se face că, până la urmă, rațiunea tot în Europa a fost mai bine fructificată (filosofie, știință & stuff). iar hinduismul e politeist, încă 2-3 zei pe acolo oricum nu contează ;)
când faci afirmații de tipul „europenii sunt așa” e bine să ai un bagaj faptic pe care să te bazezi, dincolo de „așa s-a spus la o slujbă dintr-un colțișor uitat al europei de est” :)
just my $0.02

Anda spunea...

E vorba de cultura europeana, de spiritul in care crestem, nu neaparat de religie. Religia doar influenteaza.

Daca imi citesti articolul cu atentie o sa vezi ca frustrarea mea vine din faptul ca oamenii (romanii, europenii) au tendinta sa aiba tot felul de obieceiuri de astea care le poarta noroc, dar cand o cultura straina iti prezinta o chestie bazate pe fapte (cum e Feng Shui-ul), o resping pur si simplu din instinct. Pentru ca e strain, ergo nu e bun.

Acuma imagineaza-ti ca si eu m-am nascut in Romania si am crescut in acelasi spirit, deci bineinteles ca nu bag pe toata lumea in aceeasi oala. E vorba de spiritul general. Daca iti iau random 10 oameni pe care ii cunosc si le povestesc despre Feng Shui iti garantez ca 2 vor fi interesati si 8 isi vor da ochii peste cap.

In principiu eu trag concluzii din experientele mele personale, si nu retrag absolut nimic din ce am spus despre europeni sau romani. Ca nu sunt toti asa, e alta problema, dar ideea generala ramane.

Camil Stoenescu spunea...

eu cred că ar trebui să judecăm diferențiat.
1) nu există ceea ce tu numești „cultură europeană”, ci o multitudine de culturi diverse într-un spațiu geografic relativ restrâns. între un suedez și un spaniol sau între un irlandez și un român sunt oarecare diferențe, zic eu. nu mai vorbesc de spațiul orientului îndepărtat, unde deosebirile sunt și mai flagrante.
2) iar oamenii manifestă neîncredere pentru feng-shui tocmai pentru că lipsesc faptele. n-am văzut până acum nicio demonstrație privind importanța orientării „corecte” a unei locuințe, despre chi sau qi, sau despre canalizarea energiei. până la proba contrarie, e doar un sistem de credințe, nu o știință. sunt perfect ok că e vorba de o tradiție culturală chinezească, dar cât timp lipsește metoda știițifică și reproductibilitatea...well, concluziile le poți trage și singură.

Anda spunea...

1) Am spus "european si mai ales roman". Exista diferente, asa cum exista si similitudini. De exemplu tu ai zis ca ce am auzit eu la slujba era doar "un colt dintr-o biserica din Europa de Est", dar sa stii ca protestantii sunt de fapt singura ramura a crestinitatii care considera ca oamenii ar trebui sa actioneze, in timp ce catolicii, ortodocsii si alte culte de pe aici cred invers. Iar protestantii sunt aproape prin definitie din America (de Nord).

Si oricat nu esti de religios, parintii iti sunt, rudele iti sunt, prietenii iti sunt... esti invatat de mic de sa nu faci nimic. Asta e mediul cultural in care crestem si motivul pentru care in Romania sentimentul e cu atat mai accentuat, este faptul ca romanii sunt mai bisericosi.

Nu vreau sa vorbesc despre religie in sensul de credinta, dar normele morale pe care ti le da e cu totul altceva.

2) Daca as sta sa vorbesc cu cineva vreo 2 ore si sa dezbatem daca Feng Shui chiar se bazeaza pe fapte sau nu, iar acea persoana zice ca nu, inteleg. Nu putem avea cu totii aceeasi parere. Partea dezamagitoare pentru mine e ca nu pot ajunge in punctul ala, pentru ca orice idee de genul este respinsa DIN START, adica fara "hai sa intram in detalii".

Cat despre gradul de stiinta Feng Shui, desi nu cred ca e in puterea mea sa zic mare lucru despre ea atata timp cat am citit un capitol dintr-o carte, intrebarea mea e cat de tare te-ai documentat ca sa ajungi la concluzia ca nu se demonstreaza importanta orientarii locuintei? Pentru ca eu din ce am citit mi se explica importanta fiecarui lucru mic.

Bogdan spunea...

Eu cred ca cel mai bine e sa actionezi tu si sa iti faci tu viata pe care o doresti. Lasa-i pe altii sa saliveze si sa ramana ignoranti. Go, go, Anda!

Camil Stoenescu spunea...

1) protestantismul a apărut în europa :). de aceea tot ce e mai sus de Munchen este protestant. nu doar SUA. iar teoria lui Max Weber cu privire la spiritul protestant intreprinzator e un pic cam anacronica
2) religia nu mă înteresează decât în măsura în care mă interesează magia, astrologia sau chiromanția. adică pentru pitoresc. fiecare e liber să creadă ce vrea
3) nu eu trebuie să demonstrez ceva, ci acela care face afirmațiile. cum ar veni - the burden of proof is on you. e ca si acum ai afirma „intr-o galaxie indepartata exista o planeta identica cu a noastra”. well, demonstreaza. altfel e doar o ipoteza nefondata pe nimic

Cosmin spunea...

nu te lasa camil .. spune tot :)) ... ce conteaza ca nu e deloc la subiect ... baga mare si nu te lasa ca ai dreptate =))

Anda spunea...

Camil..

1) Imi cer scuze, rectific: doar in luteranism, nu in tot protestantismul.

3) Deci daca eu fac o afirmatie intr-un articol trebuie sa o argumentez, dar daca tu faci o afirmatie intr-un comentariu nu trebuie?

Mie mi se pare ca mi-am argumentat destul de clar afirmatiile mele, ce ipoteze nefondate ti se pare tie ca am facut eu ma depaseste.

In schimb si daca ma contrazici, tot trebuie sa argumentezi, altfel e doar contrazis de dragul de a contrazice.

Camil Stoenescu spunea...

uff...e grele. si cu istoria, si cu istoria religiilor, si cu metoda stiintifica (observatie, experiment in loc de vorbarie goala din carti de popularizare feng-shui) bla-bla. mea culpa. nu se va repeta
@ Cosmin - mersi de info. ma simt mai luminat ;)

Trimiteți un comentariu