Nu reuşesc nicicum să înţeleg o chestie. De ce eşti neserios atunci când ştii că şi alţii depind de tine?
Sunt sigură că majoritatea celor care au trecut prin şcoală sau printr-un job, ştiu cum e să ai un deadline şi să nu reuşeşti să-l respecţi, sau să o faci în ultima secundă. Eu întotdeauna mi-am predat lucrările în ultimul moment, recunosc. Dar atunci când trebuie să predai un eseu la şcoală, sau ceva de genul ăsta, riscul e doar al tău. Dacă nu reuşeşti, primeşti o notă mică. TU.
Când m-am angajat am fost conştientă de cel mai mare dezavantaj (tot în comparaţie cu şcoala). Nu mai pot să zic că "azi n-am chef deloc să mă duc", să mă întorc pe partea cealaltă şi să mă culc la loc. În fiecare dimineaţă, cu precizia alarmei de la telefon, mă ridic din pat la ora 6, că vreau, că nu vreau. Nu e uşor deloc, dar ştiu că nu am de ales. Pe vremea când dădeam meditaţii era oarecum asemănător, cu diferenţa că dacă ştiam cu o zi înainte că nu vreau să mă duc, sau am alte planuri, pot să sun şi să reprogramez. Niciodată, dar niciodată, nu mi s-a întâmplat să nu mă duc fără să anunţ înainte.
Deci cum ziceam, cineva trebuia să facă o chestie. Plătită, bineînţeles. Avea un deadline: luni. După cum vă daţi şi singuri seama, azi e miercuri. Am primit ceva? Nope. Bun, am înţeles, ai avut probleme personale şi chiar n-ai putut să termini la timp. Se numeşte telefon mobil, pentru că îl poţi lua cu tine şi să răspunzi naibii la telefon, nu să mă laşi să sun din 5 în 5 minute.
Azi o să fiu EU luată la întrebări şi chiar dacă în realitate ştiu că nu prea era nici un mod prin care eu personal aş fi putut preveni treaba asta, ştiu că o să fie cumva vina mea. Că aşa se mişcă treaba. Nu pot să înţeleg nici într-o mie de ani de ce nu a putut să-mi răspundă la telefon, sau să-mi trimită un amărât de mail sau un sms să-mi zică şi mie măcar în ce stadiu e. Şi dacă ştii că pleci departe, într-un loc unde n-ai semnal, îţi poţi rezerva 1 minut măcar să anunţi treaba asta. Măcar atunci când ştii că depinde cineva de tine.
Azi, din cauza ei, mă duc cu groază la lucru.
4 comentarii:
Foarte, foarte dar foarte dragut, precis si adevarat ai zis!
E greu cand depinzi de altii!
Mi-a placut tot ce ai scris, foarte direct si la subiect.
Gen punct ochit punct lovit!
Toate laudele!
In momentele astea stii ce ma rog sa se intample ? Sa vina persoana aia PRINTR-O MINUNE la mana mea. Vai de mama lui si de telefoanele lui si de insistentele ce o sa le faca. Am trecut si eu prin astea cu masina cand o aveam la vopsit. Apoi am fost sunat sa dau banii. Si suna si suna si suna....
Ciao!Nici nu stii ce ma bucur ca ti-ai gasit un job...parca acum imi aduc aminte de discutia aceea ,la o cafeluta, cu tine si cu Laura....ce sa zic? e ff adevarat ce zici. nici mie nu-mi place sa depind de altii, de aceea , de multe ori preferam sa fac eu totul decat sa stau sa astept pana se trezeste acel " cineva" sa-mi trimita ce aveam de facut....sper ca totul a fost bine, pana la urma:)
Multumesc :D
Da, si mie mi se intampla sa fac singura lucrurile care ar trebui facute de altii, doar ca sa fiu sigura ca sunt facute bine :P
Pana la urma am primit chestia respectiva, dar cu 4 zile intarziere. Din fericire de data asta nu s-au spart oalele in capul meu :)
Trimiteți un comentariu