Dulce monotonie

N-am mai scris pe blog de aproape o saptamana. Adevarul e ca nu mai am despre ce sa scriu. Viata mea e in monotonie completa. Nici macar sesiune nu mai e.

In mod surprinzator, imi place monotonia. Eu sunt un om al tabieturilor. Stiu ca sunt atatia oameni care prefera aventura, adrenalina si alte excentricitati, dar eu prefer sa stiu ce ma asteapta, ce imi aduce ziua de maine.

Monotonia inseamna stabilitate. Inseamna ca am pe ce ma baza. Imi place sa ma trezesc in fiecare dimineata, aproximativ la aceeasi ora (adica la 11), sa imi fac cafeaua si micul dejun, sa stau la calculator, sa intru exact pe aceleasi site-uri ca in ziua precedenta. Dimineata e cel mai frumos moment al zilei pentru mine, atunci cand stau linistita si-mi beau cafeaua, fara sa fac nimic concret.

Eu ascociez monotonia cu o stare "zen". Cu cat lucrurile sunt mai monotone, cu atat mai mult inseamna ca ma inteleg bine cu toata lumea. Ca nu mai sunt certuri stupide din nimicuri. Ca sunt mai putin stresata si, deci, capabila sa judec la un nivel matur.

Sper ca va tine cat mai mult...

5 comentarii:

Agkelos spunea...

Ieri ma gandeam sa scriu un articol despre monotonie. Interesanta coincidenta :)

Monotonia ne da liniste. Singura conditie e sa mentinem monotonia in lucrurile placute. Daca ne place ceea ce facem, monotonia nu e altceva decat o confirmare a faptului ca vom fi fericiti pentru o perioada mai lunga de timp. Daca nu ne place ce facem, monotonia se transforma din aliat in dusman... dar asta doar pentru ca noi sa sesizam situatia si sa ne reorientam spre ceea ce ne face sa ne simtim bine.

Stiu ca suna ciudat, dar ma bucur ca iti place monotonia. Sunt putini oameni capabili sa vada partea buna a monotoniei :)

Bogdan spunea...

Trezireaaaaaaaaaaaaaaaa

Sheeva spunea...

Ca tip temperamental esti flegmatica, nu? :D Atunci nu ma surprinde placerea pentru monotonie.
Si mie imi place sa am niste obiceiuri cu care sa ma identific, care sa ma faca sa ma simt ca acasa, dar imi place sa fac si lucruri ciudate, nu neaparat riscante, care sa ma faca sa ma simt ca traiesc. Eu ma gandesc la un echilibru cand vine vorba de Zen, echilibru intre rutina si indrazneala, actiune. :)

Anda spunea...

La testul facut de psiholog mi-a iesit jumatate flegmatic, jumatate sangvin.

Deci sunt chiar la mijlocul mijlocului :))))

Anonim spunea...

Pt mine monotonia e cu totul altceva...cel mai bine o definesc prin rutina de zi cu zi...Eu una sincer m-am plictisit ca zilele mele sa fie identice si,mai rau dekt atat,sa nu pot schimba nimic.De ce nu pot face asta?Poi,ar putea fi lipsa de imaginatie,faptul k traiesc intr-un orasel uitat de lume sau poate chiar lipsa banilor?Ce se poate face in acest caz?

Trimiteți un comentariu