Azi mi-am amintit de varsta pubertatii... cand nu esti nici copil, dar inca nu esti chiar adolescent. Mi-am amintit de toate complexele, de toate visurile, de toate lucrurile care pareau atat de departe...Nu as fi purtat o fusta nici amenintata cu moartea. Blugii si pantalonii de trening erau sfanti :D Azi, am vazut ce vreme frumoasa e si am hotarat sa-mi iau o fusta la scoala. A parut o chestie destul de naturala, dar daca as fi facut aceeasi alegere acum 10 ani m-as fi simtit incredibil de stanjenita.
Imi amintesc cu cat devotament imi schimbam toti banii de buzunar in monede, ca sa-i pot pierde la pinca, jucand cu baiatul de care imi placea. Stiam de la inceput ca vor fi bani pierduti, dar castigam timp petrecut cu "el". Dar nu se concretiza niciodata in nimic, desi eu continuam sa sper.
Adevarul e ca n-am fost niciodata prea buna sa ascund atunci cand imi placea vreun baiat, dar cel putin dupa o vreme ii faceam sa nu ma mai refuze :)) Si cand zic "ii faceam" pentru mine inseamna o gramada de munca de convingere :D Cum ii ziceam cuiva recent, am suflet de vanator :)) Ciudat cum mi-au placut doar baietii pe care trebuia eu sa ii conving... asta apropo de articolul lui Catalin. Daca lui ii placea deja de mine, nu mai era deloc amuzant.
Va mai amintiti primul sarut? Al meu a fost groaznic. Aveam 13 ani. Nu va dau prea multe detalii, dar era implicat un parc, un baiat cu tricou rosu, fratele lui si colega mea de banca, suc la o terasa, urcat pe cetatuie, sarut, cerut numar de telefon, refuzat.
Nu erau deloc inocente indragostelile noastre de atunci, dar erau naive. Tin minte cum un baiat, dupa vreo 5 ore dupa ce ne cunoscusem si vreo 3 de cand "eram impreuna", mi-a zis ca ma iubeste si a adaugat "era si timpul, nu?"
Well, el e insurat acum. Nu doar el, mai sunt multi din fostii mei. Multe din fostele mele colege. Si pentru ca nu i-am vazut demult, mi-e greu sa le desprind imaginea de tineri de 14-15 ani si sa-i aduc in prezent, la oamenii maturi, "la casa lor".
Ziceam acum ceva vreme ca am impresia ca perioada mea "salbatica" s-a incheiat si chiar aveam impresia ca sunt prea sedentara pentru varsta mea. Dar acum ca privesc "pe larg", parca ma simt inca prea copil.
5 comentarii:
Sfinti, tu!
Mai bine povesteste-ne despre primul sarut reusit. ;)
Ala n-a fost chiar asa interesant :))
Pai de ce sa nu fie? :)
Pai... primul s-a facut remarcat prin doua lucruri: a fost primul, si a fost odios.
Al doilea a fost reusit, pentru ca tipul era constient de prima mea experienta si a fost mai atent. Cu toate astea, nu pot sa zic ca eram macar indragostita de el, cat sa am vreo amintire deosebita. Era noapte, eram langa un pod si ne-am sarutat. Si cam atat.
Trimiteți un comentariu