Sunt asa cum ti-i cresti

Nu stiu cati aveti copii, deci luati acest post ca sfaturi de viitor (indepartat pentru unii). Nici eu n-am inca, dar planuiesc undeva peste vreo... 6-7 ani.

Mi-am adus aminte de ce uram eu copiii mici. Intamplare reala: eram mica pe vremea aia, mergeam pe strada cu frate-mio si un catel mic, maidanez, s-a luat dupa noi si ne-a condus pana acasa. Cu inima inmuiata, am intrebat-o entuziasmata pe mama daca il putem pastra. Raspunsul ei a fost negativ. Undeva mai incolo, la coltul blocului, erau o gramada de copii. Ce m-am gandit eu? Sa il duc acolo, poate unul dintre ei vrea sa-l ia acasa. Fericita de aceasta idee, le-am adus catelul. Nici n-am apucat sa intreb ceva, pe cand m-am dezmeticit eu copiii au alungat catelul cu pietre :-(

De asta uram eu copiii. Pentru ca erau needucati. Acum nu mai urasc copiii. Sau mai bine zis, nu mai urasc toti copiii. Asta pentru ca acum fac diferenta. Insa tot ii urasc pe cei needucati. Sau ma rog, nu neaparat pe ei, ci mai degraba pe parintii lor. Si din pacate, parca-s din ce in ce mai multi.

Numarul unu la cel mai enervanti copii: rasfatatii. Nu sustin in nici un caz violenta in familie, dar trebuie sa existe o notiune de respect in mintea copilului. Cand mergi in vizita la cineva, nu poti sa-ti lasi copilul sa cotrobaie prin casa omului, sa traga strainii de par si alte chestii de astea.

Doua lucruri pe care le-am mai prins si eu cu timpul si poate ajuta si pe altii: no baby talk. Cand vorbesti cu copilul stalcit, asa va invata si el sa vorbeasca.
Si nu in ultimul rand, fii sincer. Ma refer la varsta aia (3-5 ani) cand copilul e curios... e bine ca e curios, si tu trebuie sa-i raspunzi sincer, nu-l lua cu baliverne. Bineinteles, intr-un fel potrivit pentru varsta lui, dar fara povesti cu barza. Dupa aia o sa fie luat de prost de catre ceilalti copii.

Si ca sa mai relaxam putin atmosfera, mai ales dupa postul meu ala cu fumatul, de la care s-au cam incins spiritele (se pare ca am atins multe corzi sensibile, sunt o nesimtita), va arat un filmulet amuzant (din care eu zic ca se poate invata ceva). Recomandat tot de RomaniaForum (au multe materiale demne de impartasit :-D ).

Category: 5 comentarii

5 comentarii:

Simona spunea...

:) Eu am urat copiii care chinuiau animalele. Imi aduc aminte ca, atunci cand eram de vreo 5 - 6 ani, aveam 2 ''prieteni'' care vroiau sa intepe o pisicuta in ochi cu un ac si radeau de mine vazand cum ma rog de ei sa lase pisicuta in pace. :( Nu i-au facut nimic pana la urma. Mereu imi aduc aminte de intamplarea asta. De aceea, acum ca am si eu doi copilasi (2 ani si 3 ani) ii invat ca trebuie sa iubeasca animalele, sa nu le raneasca in nici un fel.
Cat despre copiii rasfatati, nu imi plac, mai ales cei care se dau cu fundul de pamant pentru ca mama nu vrea sa le ia nu stiu ce flecustet (poate mama respectiva nu are bani sa le cumpere, dar tocmai de aceea trebuie sa si-l educe de acasa, sa inteleaga ca nu sunt bani). Storm

Anonim spunea...

Anda, sa speram cu totii ca in curand o sa ai un copil sau doi pe care sa-l sau sa-i cresti. si atunci o sa vezi daca te poti tine de ceea ce ai scris aici. eu sunt de parere ca nu o sa poti respecta mai nimic. dar cine stie?
bafta.
p.s. pana nu-i ai, nu poti vorbi despre ei.

Anda spunea...

De ce esti tu de parere ca nu o sa pot respecta mai nimic? :)
Mi se mai inmoaie si mie inima cateodata, insa nu la tampenii. Nu sunt o persoana sensibila si cred ca asta o sa fie in avantajul meu, pentru ca nu voi putea fi santajata sentimental asa cum fac mai toti copiii. Am facut si eu pe babysitterul de vreo doua ori si nu mi se pare deloc greu sa-i zici unui copil sa stea la locul lui.

Anonim spunea...

pai sa-i zici nu e greu, Doamne fereste. Mai greu e sa-l faci sa si asculte si sa faca ce i-ai zis. Si daca tu crezi ca dintr-un curs de cateva ore de statatoare-cu-copii inveti tu cum e sa cresti unul si cum sa-l educi, atunci te inseli si mai mult fata de cum ai facut-o in povestirea de la inceputul paginii.

Anda spunea...

N-am facut nici un curs, pur si simplu am ajutat pe cineva.

Nush, dar sa faci copii doar de dragul de a face copii mie mi se pare cam aiurea. Daca te-ai hotarat sa-i faci, inseamna ca esti pregatit sa-ti asumi responsabilitatea de a-i creste cum trebuie. Chiar si daca ramai insarcinata din greseala, tot ai 9 luni sa te pregatesti si din fericire, in ziua de azi gasesti informatii despre orice, inclusiv despre asta. Nu pot sa gasesc absolut nici o scuza la copii needucati. Decat parinti inconstienti.

Cunosc multe familii cu copii mici, ii stiu de mult, pe unii i-am vazut cum au crescut. Si ma refer din toate tipurile, si cei bine crescuti, si cei rasfatati. Ca sa iti dau un exemplu din ultima categorie: merge cu copilul in vizita, copilul incepe sa umble la oameni prin casa, sa-i traga de par, sa le verse parfumurile, chestii de genul asta.. mama nu spune nimic. NIMIC. Nici macar un simplu "nu e voie" sau ceva. Imi pare rau, dar si daca eram pe clasa a 5-a cand inca nu ma gandeam la facut copii, mi-as fi dat seama ca ala e un parinte inconstient.

Nu e imposibil si nici asa greu cum faci tu sa para. Trebuie doar sa-ti pese macar un pic. Cand incepe altcineva decat parintii sa urle la copil, si ma refer la oameni normali care pur si simplu nu mai suporta, inseamna ca nu faci o treaba prea buna.

Trimiteți un comentariu