Anda Dj

Iar am lipsit cam multicel, dar de data asta motivat: am fost o săptămână în Bucureşti, la Bookfest. De altfel, am văzut Bucureştiul (live) pentru prima dată în viaţă.

Probabil ar trebui să încep cu faptul că părerea mea despre Bucureşti înainte să-l văd era una foarte proastă. În sensul în care îmi imaginam un loc gri, plin de blocuri, un oraş industrial, murdar, plin de oameni înfricoşători. Să vă zic drept, eram de-a dreptul îngrozită la gândul că va trebui să mă urc într-un taxi şi să vorbesc, având în vedere accentul meu puternic ardelenesc, ce cu siguranţă avea să-mi aducă multe ocoale şi curse la suprapreţ.

Undeva prin Piteşti am adormit în maşină şi când m-am trezit (era trecut de miezul nopţii) eram deja în Bucureşti. Surpriză mare pentru mine... oraşul nu era aşa urât. M-am gândit că aşa o fi noaptea. Dar până la urmă s-a dovedit că pur şi simplu imaginea pe care o aveam eu în cap era exagerată. N-am apucat să văd eu prea mult, dar ce am văzut a fost ok, chiar... curat, aş îndrăzni să zic. Din păcate, singurul loc pe care l-am vizitat a fost parcul Herăstrău (care dacă ar fi ceva mai luminat noaptea ar fi foarte ok)... însă ce mi-a plăcut cel mai mult au fost clădirile mari... de fapt, imense. Eu nu consider Clujul a fi un oraş mic deloc, atâta doar că pe aici clădirile nu sunt chiar aşa impresionante ca dimensiuni... probabil ţine de arhitectură. Mă refer la clădirile alea unde îşi au sediul marile ziare sau edituri...

Oamenii au fost drăguţi. Iarăşi spre surprinderea mea. Cu excepţia unei excursii nefericite la un Penny Market unde am fost să-mi cumpăr patru cornuri (dacă ştiam ce mă aşteaptă renunţam). În 20 de minute cât am stat eu acolo au fost vreo 5 scandaluri. Din locul unde m-am pus eu la coadă nu se vedea casa, bătrânii se împingeau frenetic să te întreacă, zici că eram la curse, nu la stat la coadă. Şi mie mi se făcuse deja frică nu cumva să-mi scape vreun comentariu şi să mă ia careva la bătaie. Dar a trecut repede şi în rest majoritatea oamenilor au fost politicoşi şi chiar m-au ajutat de fiecare dată când am cerut ajutorul. Chiar şi taximetriştii au fost binevoitori şi nu m-a ocolit nimeni (mi-am dat seama după preţuri). E drept, mi-am petrecut mai tot timpul într-un târg de carte, probabil că şi publicul respectiv are de-a face cu asta, dar bucureştenii nu mi-au lăsat o impresie proastă şi asta e tot ce contează.

Ca nu stric karma binevoitoare a acestui post nu voi comenta condiţiile de cazare şi mâncare. Dar dacă tot am pomenit de Bookfest să zic vreo trei vorbe şi despre el.

Cred că cel mai mare succes a târgului au fost organizatorii. Totul a fost bine pus la punct şi toată lumea a fost foarte promptă. Am vizitat cam fiecare stand în parte (cred că ştiu toate cărţile pe de rost) şi am avut atât surprize plăcute, cât şi neplăcute. Printre cele din urmă a fost faptul că erau afişate multe cărţi mai vechi. După părerea mea la un eveniment de genul ăsta ar trebui să se vină cu noutăţi. Am văzut în multe locuri cărţile noi la un preţ întreg (destul de mare) şi doar cele mai vechi reduse... cred că totuşi asta găsim în orice librărie sau anticariat, un târg de carte ar trebui să fie diferit. Aş fi vrut să mă întorc cu bagajele pline de cărţi, dar nu am prea găsit lucruri deosebite, ce nu le-aş găsi într-o zi normală, într-o librărie normală din Cluj... mi-am cumpărat ceva, dar puţine şi majoritatea cărţi de bucate. O singură carte de beletristică, un Dostoievski care nu-l aveam (Dublul). Ca surpriză plăcută, în schimb, au fost vizitatorii... deşi în număr mic, m-a surprins faptul că mulţi ştiau câte ceva... adică au recunoscut aşa, cărţile valoroase, nu s-au luat după care are coperta mai frumoasă.

În altă ordine de idei, mica "excursie" m-a ajutat să-mi descopăr şi câteva calităţi de a căror existenţă... nu zic că nu ştiam, doar că nu eram sigură. Dar e bine să te întorci cu o părere mai bună despre tine decât cea cu care ai plecat. Simt că fac parte dintr-un bildungsroman.

Şi cam atât cu Bucureştiul. Zilele Clujului le-am cam ratat, aşa că acum aştept cu nerăbdare TIFF-ul.

Cred că am menţionat de multe ori în posturile din ultima lună şi ceva că îmi neglijez blogul. Dar uite că în ultimele zile mi s-a făcut dor de el.

Sunt taur. Se spune că taurilor nu le plac schimbările. E adevărat, prefer stabilitatea, dar nu neapărat că nu-mi plac schimbările, ci doar mă adaptez greu. Aşa că prefer să fie făcute treptat. Iar de data asta, schimbarea a venit brusc, nu peste noapte, ci peste zi. Era miercuri, ora 10 jumate când am primit un telefon. N-aveam nici cea mai mică idee că avea să fie prima zi de muncă şi că din acel moment timpul meu liber avea să se micşoreze semnificativ. Şi de-abia acum, de vreo două zile am început să accept noul meu stil de viaţă. Mi-am dat seama de asta când în sfârşit am început să mă mai gândesc şi la alte lucruri decât cele legate de muncă. Azi noapte, cred că pentru prima dată de când m-am angajat, n-am mai visat cărţi sau contracte. Am avut un vis absolut normal.

Aşadar, m-am gândit că e momentul să-mi îndrept puţin atenţia şi spre alte aspecte şi acum, că tot e weekend, am timp şi să mă ocup puţin de asta. Voi începe cu o curăţenie la mine în cameră. Şi dacă tot sunt într-o dispoziţie organizatorică, am zis să-mi fac puţină ordine şi pe blog. Mi-am schimbat template-ul dacă tot suntem la capitolul schimbări (intenţionez să postez mai des, aşa că trebuia să-l fac puţin mai atrăgător pentru mine). În plus, acum apar şi imagini la comentarii. Şi mi-am făcut curat în blogroll, care s-a cam întreit, dar cu atât mai bine, ce să zic. În plus, observ că şi Blogspot-ul a făcut nişte schimbări, se observă la postat.

Ah, voiam să mai zic, aşa, în trecere, că a apărut prima carte cu numele meu pe ea. Se numeşte "Altarele lui Zalmoxis", este scrisă de Ana Cicio şi va fi lansată oficial în 9 septembrie la Negreşti Oaş. E chiar o carte drăguţă, despre miturile din zona Oaşului (şi are poze :D ). 

Se pare că tot revin la postări mai vechi, dar zău că nu o fac intenţionat :P Încerc doar să-mi continui unele idei... aşa gândesc eu, mai haotic.

De data asta este vorba de un post destul de recent, cel cu arta şoc. Vorbeam despre arta contemporană şi cum ea pare mai mult a vrea să şocheze decât să transmită un mesaj real (bineînţeles ca nu mă refer la toată arta şi toţi artiştii, ci doar în mare parte). Acum revin pe o nişă mai restrânsă: poezia.

Cred că poezia e mai puţin agreabilă decât proza. Din două motive: în primul rând pentru că este mult mai restrictivă şi e mai greu să redai o idee completă prin ea şi în al doilea pentru că de cele mai multe ori poezia e mai degrabă lirică decât epică şi oamenii nu mai au timp şi chef să empatizeze cu sentimentele altora.

Cu toate astea, din când în când mai apare câte un poet care ne arată de ce merită poezia să existe. Deşi mi-au plăcut multe poezii în copilărie şi chiar am făcut şi eu încercări de a scrie ceva (destul de mediocre I might add), cred că am înţeles cu adevărat poezia de-abia prin liceu. Şi există poezii româneşti cu adevărat speciale, trebuie doar să ai răbdare să le înţelegi.

Revenind la poeziile contemporane... daca poezia mi se pare un gen greu în sine, a scrie poezii în zilele noastre mi se pare aproape fără sens. Rectific. Nu a le scrie, asta o faci pentru tine, ci a le publica. Cu atât mai mult cu cât deja am văzut atâtea versuri albe cu aceleaşi idei spuse în cuvinte nu chiar atât de diferite, încât aproape mi se pare un clişeu să scrii o poezie.

Dar cred sincer că problema nu sunt poeziile. Am descoperit poezii contemporane care dacă ar fi fost scrise acum 20-30 de ani (măcar) ar fi avut succes. Dar cine mai citeşte şi mai apreciază poezia astăzi? Şi dacă eşti interesat, probabil te interesează clasicii... cumperi cărţi ca să le faci cadou sau să le dai ca premii la sfârşit de an şcolar, dar oricum ştii că nu le citeşte nimeni. Ca şi poet, deja ştii că singurii care te citesc sunt prietenii.

Şi până la urmă, chiar nu văd de ce ar mai publica cineva poezii... hai, o proză e mai lungă, mai unitară, e nevoie de o carte care să o cuprindă. Dar pentru o poezie de câteva versuri, mai bine ţi-o publici pe un blog sau ceva. Ai mai multe şanse să ţi-o citească cineva aşa decât ai să-ţi cumpere necunoscuţii cartea.

Am citit alaltaieri o carte, mai contemporana: "Sarpe si cercel". De obicei eu prefer literatura clasica, dar am zis ca avand atata timp liber, imi permit sa mai incerc lucruri noi. Ce am observat in aceasta carte este lipsa completa de substanta ... tot continutul se bazeaza pe socarea cititorului. Imagini de sex sado-maso, mutilari corporale etc. Nu m-ar deranja asta in mod deosebit daca exista vreun substrat filosofic, vreo morala ascunsa... un ceva care sa justifice prezenta acestor scene.

Sincer, nu ma mir ca tipa care a scris cartea (Hitomi Kanehara) e considerata una dintre cele mai celebre scriitoare japoneze contemporane. Daca ne uitam la alti scriitori contemporani care au succes, merg de obicei pe aceeasi reteta: sa socheze. Nici nu tin minte daca am citit vreodata o carte contemporana care sa nu contina cuvinte obscene... ah, ba da, Dan Brown. El incearca sa socheze in alta directie, cu religia. Deci daca vreti sa scrieti un bestseller, e simplu: combinati religia cu sexul :D

Problema insa nu e doar in literatura, ci si in alte forme de arta. Povesteam cu un prieten despre asta (de unde si inspiratia pentru articol) si mi-a zis de Andres Serrano. Tipul asta e un fotograf foarte cunoscut si apreciat, iar una dintre cele mai importante "lucrari" ale sale e un crucifix intr-un borcan de urina (a sa). El mai are fotografii cu cadavre, sange (menstrual), sperma, sau lapte femeiesc. Nu vreau sa pun poze, but google it daca va intereseaza :))

In pictura, Gottfried Helnwein l-a pictat pe Hitler cu propriul sange, sau pe pruncul Iisus ca Hitler.
Marco Evaristi a pus niste pestisori intr-un blender si a invitat audienta sa porneasca blenderul.

Ma rog, cred ca ati prins ideea. Am gasit o gramada de astfel de exemple. Si hai sa nu confundam toate astea cu estetica uratului, care e total altceva.

Ideea e ca rar mai gasesti o lucrare de arta contemporana care sa prezinte o idee. Totul a devenit o chestie superficiala. Audienta e socata, deci artistul reuseste. Cred ca se bazeaza putin si pe snobismul multora care cred ca trebuie sa aprecieze o anumita opera, chiar daca lor nu le spune practic nimic. Dar stiu ca e o noutate, ca individul va deveni celebru si deci nu se risca sa nu aprecieze.
Nu ma deranjeaza noutatea sau elementele socante. Ma deranjeaza ca se considera ca acestea sunt suficiente.

Sa va dau un exemplu si mai concludent. Nigel Tomm. Individul s-a hotarat sa faca un film numit "Catcher in the Rye" ("De veghe in lanul de secara"). 75 minute de ecran albastru. Cica regizorul vrea ca oamenii sa isi imagineze filmul. Daca vreau sa imi imaginez filmul, pot s-o fac citind cartea, n-am nevoie de un ecran albastru pentru asta. NU esti artist. Oare daca postez un articol si nu scriu nimic in el, o sa va imaginati singuri cel mai tare articol ever?

Sunt total dezamagita de arta contemporana. As vrea sa existe mai mult substrat, mai multa substanta, mai multe subintelesuri ... inteleg ca vrei sa ma sochezi ca sa imi atragi atentia, dar dupa ce ai primit atentia mea, cu ce o sustii? Ce vrei sa-mi spui? Care e mesajul important din spatele operei?

Si intrebarea mea pentru cititori este: cunoasteti vreun artist contemporan (din orice categorie de arta) care sa aiba opera cu mesaj? Recomandati-mi si mie.

Tocmai m-a anuntat strumfita de un fel de campanie interesanta, in urma careia ma pot alege si eu cu niste cărţi.

Asa ca o sa va scriu despre cartea mea preferata. Este scrisa de Voltaire si se numeste Candid sau Optimistul.

Am citit-o de 3 ori. Prima oara mi-a fost recomandata si imprumutata de un bun prieten. Este o carte destul de subtire - si aici ma refer strict la numarul de pagini. Eram prin clasa a 11-a si am inceput sa o citesc in banca. M-a pufnit rasul de la prima pagina, chiar daca eram la ora.

Vechii slujitori ai casei banuiau ca era fiul surorii dmnului baron si al unui preacinstit si bun gentilom de prin partea locului dar cu care domnisoara nu voise sa se marite pentru ca nu putuse sa-i faca dovada decat de saptezeci si unu de inaintasi in spita neamului, iar restul arborelui sau genealogic se pierduse cu trecerea timpului.

Simtul fin al umorului (si al satirei) pe care il arata Voltaire m-a cucerit repede si nu am mai putut lasa cartea din mana. Am inchis-o pentru scurt timp pentru ca s-au terminat orele si am mers acasa unde m-am aruncat direct in pat si am citit in continuare aproape pe nerasuflate.

A doua oara am imprumutat-o de la biblioteca, iar a treia oara am citit-o la sfarsitul lui 2008 cand am primit-o cadou de la o prietena *multumesc zazi*. Acum am in sfarsit exemplarul meu.

Personajul principal este bineinteles Candid. Mentorul sau, filosoful Pangloss, il indoctrineaza cu o filosofie a optimismului (Leibniz).

Traim in cea mai buna dintre lumile posibile.

Prin anumite imprejurari nefavorabile, Candid merge intr-o calatorie lunga. Calatorie care am putea zice ca e o la fel de lunga parodie. Toate personajele sunt stereotipizate si intamplarile sunt in acelasi timp amuzante si absurde (cu semnificatii puternice in spatele lor).

Nu vreau sa ii fac un rezumat pentru ca, dupa parerea mea, felul in care este spusa povestea e mai important decat povestea in sine. De fiecare data cand am citit-o am descoperit lucruri noi.
Sfatul meu pentru cand cititi aceasta carte este sa o faceti cu mintea deschisa, fara nici o prejudecata, fara nici o asteptare. Oricum, este unul dintre cele mai bune sfarsituri pe care le-am savurat vreodata, tocmai pentru ca este foarte neasteptat. Intotdeauna imi imaginez toate variantele posibile si rareori ma mai surprinde ceva in carti sau filme, dar Candid este una dintre cele mai originale lecturi din viata mea.

Acum ceva timp, nu mai tin minte exact cand, am hotarat sa fiu ceva mai proactiva atunci cand vine vorba despre imbunatatirea vietii mele. Noi suntem invatati de mici, in cultura noastra europeana si in spirit traditional crestinesc, sa ne asteptam sa ne pice lucrurile bune din cer in timp ce noi stam pe spate si ne rugam pentru ele. Si daca nu se intampla, "Dumnezeu e razbunator". Nu vreau sa fie un post despre religie, dar cred ca in unele puncte va fi inevitabil sa lovesc si acolo.

Cum va ziceam, am hotarat sa fiu proactiva. Lucruri mici care vin din diverse directii... cateodata nu functioneaza, dar cel putin pot spune ca am incercat. Cum sunt fascinata de cand ma stiu de culturile asiatice, cand am gasit o carte Feng Shui in 10 lectii simple la 4 lei, am cumparat-o fara sa stau pe ganduri. Azi m-am apucat de citit si am descoperit lucruri extraordinare. De exemplu, asa cum alimentatia ne afecteaza sanatatea, asa si mediul in care traim ne afecteaza dispozitia. Nu intru acum in detalii legate de cele 5 elemente si circularitatea lor sau despre cum circula chi-ul, ideea e ca Feng Shui-ul nu e misticism, nu e o bazaconie inventata de babe atacate de flacara violet, Feng Shui-ul e o "stiinta" bazata pe lucruri logice, clare.

Si in entuziasmul meu am inceput sa dau cuiva sfaturi "feng shuice" in legatura cu imbunatatirea spatiului personal si am primit ca raspuns putin sarcasm si multa neincredere. Adevarul e ca ai mai mult noroc daca gasesti un trifoi cu patru foi, sau ca vezi o stea cazatoare, decat daca iti faci curat in camera si ai spatiul necesar sa gandesti clar si sa gasesti o solutie problemelor tale *semnalez incercarea mea ironica in caz ca n-ati observat-o*

De cate ori nu am incercat sa povestesc despre o filosofie de inspiratie asiatica si nu am primit in schimb datul ochilor peste cap... mi-a fost intotdeauna greu sa inteleg "de ce". Si credeti-ma ca sunt probabil una dintre cele mai comode persoane de pe planeta, dar cred ca am descoperit motivul: asiaticii ne indeamna sa actionam ACTIV in privinta lucrurilor pe care ni le dorim. Si noi, europenii, in special romanii, suntem atat de lenesi, incat preferam sa ne dam ochii peste cap. Asa cum deistii au spus ca Dumnezeu a creat lumea si apoi s-a restras din ea, ca ne-a lasat libertatea sa facem ce vrem cu ea... si au fost interpretati ca si cum lui Dumnezeu nu i-ar pasa de lume... pentru ca El trebuie sa intervina in tot ceea ce facem noi, pentru ca daca El vrea trebuie sa se intample si noi nu trebuie sa miscam cel mai mic deget pentru a ajuta lucrurile sa mearga in directa dorita. Pentru ca e destinul, pentru ca e norocul, pentru ca e Dumnezeu, pentru ca e oricine, numai noi nu.

Nu ne-am lua responsabilitatea faptelor noastre in ruptul capului. Suntem ghinionisti, suntem pedepsiti de Divinitate, toate se intampla cu un motiv, incurcate sunt caile Domnului .... de cate ori v-ati zis voua asta? Sau poate pur si simplu ai luat un 4 la examen pentru ca n-ai invatat? Sau te-a parasit iubita pentru ca nu i-ai aratat pic de afectiune? Sau ti-ai pierdut jobul pentru ca in timp ce asteptai minunea sa cada din cer nu-ti faceai treaba?

Sunt prima care recunosc ca nu toate lucrurile din viata mea sunt perfecte. Dar, in acelasi timp, recunosc, multe din ele sunt din vina mea. Pentru ca EU nu le schimb, pentru ca EU nu muncesc mai mult, pentru ca EU nu incep schimbarea. De la MINE porneste totul.


Ca urmare, m-am hotarat sa incep cu schimbari mici. De exemplu a mediului in care imi petrec cea mai mare parte a timpului: camera mea. M-am uitat in jur si am descoperit ca n-am nici un element "foc" si din cauza asta ma simt lipsita de energie tot timpul si imi lipseste increderea in mine atunci cand sunt in public. Am mai descoperit ca elementul "metal" are de asemenea o prezenta foarte redusa si el e cel care aduce claritatea in gandire, ordine si structura. Asa ca primul pas va fi sa-mi fac curat in camera, sa-mi organizez lucrurile. Si apoi, trebuie sa-mi gasesc un mic element decorativ rosu. La partea asta ma mai gandesc...

Se pare ca nu pot nicicum sa fac pauze de la lepse (serios ca incerc), dar tot primesc altele noi... asta e despre carti, deci chiar n-o pot ignora. E de la strumfita.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

In ultima vreme am fost cam ocupata (total atipic pentru mine) si nu prea am mai avut timp de blog... nici sa scriu pe el nici sa-l promovez. Am vazut totusi ca mai sunt oameni care intra din cand in cand :-) De aceea m-am gandit sa-mi fac cateva minute si pentru el.
Cu toate astea n-am sa inchid inca concursul din postul trecut, pentru ca am doar doua poezii, total inacceptabil. Daca n-ati pus inca o poezie inseamna ca n-ati inteles nimic din ideea blogului. Deci o sa continui cu postarile, dar concursul ramane deschis pana o sa am cel putin 5 poezii (deja e prea mult sa sper la 10).

Si da, inca un post despre carti. Din doua motive.
Motivul numarul 1: am spus cuiva ieri ca as vrea sa am mai mult timp pentru citit si mi-a raspuns ca mi-a cam trecut vremea. Raspunsul meu: niciodata nu trece vremea cartilor.
Motivul numarul 2: acum si mai multe zile am spus altcuiva ca scopul blogului meu (pe langa a fi constructiv) e de a oferi diferite informatii pe care eu le gasesc mai usor deoarece am mai mult timp sa stau pe net. Chiar daca saptamana asta n-am stat mai mult online, m-am "impiedicat" totusi de o informatie pretioasa.

Azi nu vorbesc despre orice carti, ci despre carti online. Si eu prefer cartile reale, imi place sa stau in pat cand citesc, imi place sa dau paginile sau sa-mi pun semne e carte, imi place mirosul si textura cartilor.... dar sunt vremuri de "criza" si nu ne mai permitem toate cartile pe care am vrea sa le citim. Un alt motiv este ca in facultate, cand trebuie sa scriu tot felul de lucrari aveam nevoie de acces la mai multe carti decat imi putea oferi biblioteca.
Ei bine, am gasit cateva "biblioteci" online, gratuite.

romaniaeuropa.com - Daca cautati carti pe specializari. Eu m-am uitat la sectorul filosofie si am gasit o gramada de carti valoroase care mi-ar fi folosit in facultate. Gasiti si tot felul de dictionare, iar la "Literatura universala" am gasit o gramada de carti pe care le vedeam in librarii si nu mi le puteam permite. Sunt de toate, de la Faulkner la Stephen King. Trebuie doar rabdare la cautat pentru ca sunt 185 pagini de titluri doar la aceasta categorie.

VirtualLitera - Pe mine m-a impresionat numarul destul de mare a cartilor de Dostoievski :-D Cartile pe care nu le au in romana, le au in alte limbi (destul de multe si in engleza). Mi se pare mai bine structurat alfabetic si e mai usor sa gasesti ceva.

X6.ro - Nu mi se pare ca ar avea la fel de multe titluri ca site-urile anterioare, dar s-ar putea sa gasiti niste chestii noi. In mod special daca cautati dictionare.

(site-urile le-am gasit cu ajutorul go4it.ro)

Astea sunt cele care mi s-au parut demne de mentionat si cel mai probabil sa gasiti ceea ce cautati. Sper sa va fie de ajutor :-)

Din ciclul "nu exista subiecte tabu, doar oameni timizi sau prea putin alcool", azi vom vorbi despre romanele erotice.

Am avut o conversatie recenta cu cineva (stie acel cineva cine este), care mi-a spus ca nu-i plac romanele erotice. La intrebarea mea normala "ce astfel de romane ai citit?" mi-a raspuns "unul de Sandra Brown".

Ca urmare am decis sa scriu un post educativ. Nu ca as avea eu pretentia ca dau lectii cuiva, pur si simplu ma gandesc ca poate sunt si altii care nu cunosc prea multe despre acest subiect.

Romanele siropoase, autointitulate "de dragoste", sunt carti comerciale scrise in strictul scop de a se vinde cat mai multe (de aceea veti si gasi pe majoritatea scrise cu litere de-o schioapa "Bestseller"). Astfel de romane vor da cititorilor (sau mai bine zis cititoarelor) exact ce isi doresc: scene romantice si scene de sex explicite, descrise intr-un mod cat mai erotic in speranta ca domnisoara singura si dornica de astfel de povesti se va autosatisface cand le va citi. Desi Sandra Brown este un fel de emblema printre acesti scriitori, mai sunt inca o infinitate, ca sa nu mai punem la socoteala ca Sandra insasi are inca 3 pseudonime. Printre altii eu l-as baga si pe Coelho in categoria asta (hi hi hi, nu m-am putut abtine), singura diferenta sunt pretentiile... in timp ce ceilalti autori isi asuma statutul, el isi doreste sa para a fi rafinat si filozof (am scris intentionat cu z).

Inainte sa trec la ce ne intereseaza pe noi as mai vrea sa fac precizarea ca nu toate romanele care se numesc "de dragoste" intra in categoria "siropoase". Am dat un search pe wiki si la autori de romane de dragoste apar si Jane Austen sau surorile Bronte, care au totusi o valoare in literatura universala. Romantismul nu trebuie neaparat sa fie siropos... si nu e, atata timp cat nu e facut in pur scop comercial.

Literatura erotica nu e facuta in scop comercial, ci in scop literar, la fel ca multe alte genuri. Spre surprinderea unora, unele romane erotice nu sunt nici pe departe la fel de explicite ca cele siropoase. In plus, daca romanele siropoase au aparut relativ recent (nu sunt sigura exact cand pentru ca nu exista neparat un gen al lor prin care ai putea sa le separi, trebuie sa ai un oarecare discernamant cand alegi, dar eu as zice ca abia in secolul XX a devenit la moda chestia asta), romanele erotice exista din Antichitate.
Autori clasici de romane erotice: Marchizul de Sade, Guillaume Apollinaire, Georges Bataille. Insa exista si autori care probabil o sa va surprinda ca au scris romane erotice: Ion Creanga ("Povestea povestilor" şi "Povestea lui Ionica cel prost"), Geo Bogza ("Jurnalul de sex" şi "Poemul invectiva") si chiar "Maitreyi" se considera a fi roman erotic (desi mie personal nu mi s-a parut).

Eu am citit de curand (adica de vreo 3 luni) Proba mierii de Salwa Al Neimi, un roman erotic mai recent care a primit niste critici bune. Este de fapt un roman controversat fiind primul roman erotic scris de catre o femeie araba. Ei bine, in afara de cateva "secvente" mai explicite, mi s-a parut mai degraba un tribut adus romanelor erotice antice arabe, decat un roman erotic in sine.

Ieri mi-am cumparat revista Bolero si mi s-a dat o carte (la un pret ok zic eu, 8 lei amandoua) de Sudhir Kakar - Ascetul dorintei (a carei coperta o puteti vedea). Inca nu am citit-o, dar am vazut ca are review-uri bune. Am mai vazut ca printre alte carti se da si Visatorii de Gilbert Adair care are o ecranizare de Bertolucci in care joaca si Eva Green (linkul imdb). Eu personal nu l-am vazut, dar am auzit ca e bun, deci si romanul ar trebui sa fie.

Daca cumva ati citit vreun roman erotic chiar v-as ruga sa postati un scurt review. Sunt sigura ca oamenii care citesc blogul asta sunt interesati si de alte pareri, nu doar de-a mea :-D Gracias.