Daca am ceva talent creativ, il datorez copilariei mele. De fapt, cred ca toata generatia mea are acea tendinta de a avea tot timpul idei noi. Nu aveam foarte multe jucarii, nu pentru ca nu ne-ar fi cumparat parintii, ci pentru ca pe vremea aia nu existau la noi. Cele care existau erau un fel de copie ieftina a celor reale. Tin minte ca stateam cu orele dimineata pe Italia uno si imi imaginam cum ar fi sa am acele jucarii prezentate in reclamele dintre desene.
Asa ca am inceput sa le fac eu. Nu aveam nevoie decat de o foaie mare de hartie si niste carioci pentru un Monopoly. Cand stateam la bunici ne ciopleam sabiute din bucati de lemn (pentru ca nu era nimic ciudat ca un copil de clasa intai sa umble cu cutite). Nu doar ca imitam jocuri straine, dar le inventam pe ale noastre... scarile deveneau apartamente, scandurile carti, dupa ce munceam toata vara la fan, cand veneam acasa ne jucam in iarba facand capite in miniatura, de parca nu ne-am fi saturat pana peste cap. N-am taiat niciodata broaste la biologie, dar am desfacut un sarpe omorat de bunicu`. Luam tabla de sah si o transformam in traseu de curse pentru jucariile din ouale Kinder. Ne puneam un batic pe cap si brusc aveam parul lung. Daca ni-l legam la gat ne transformam in printi. Ne vindeam unii altora ambalaje goale de ciocolata, si amestecam toate sampoanele si lotiunile din baie pentru "spuma", care avea o cota mare pe piata.
Ce am dus mai departe cu noi nu au fost neaparat jocurile, ci gandirea creativa. Tocmai ma angajasem la primul meu job si ma aflam intr-o sala cu inca vreo 20 de oameni, faceam "Protectia muncii" cica. Ceea ce insemna practic 8 ore intr-o sala, aveam la indemana doar foi de hartie, pixuri, si caietele pe care trebuia sa le studiem. Nu stiu cine a inventat-o pe asta cu 8 ore avand in vedere ca treburile alea le citeai si retineai in 10 minute maxim.
Ne-am imprietenit pe grupulete. Le-am intrebat pe fete daca nu vor sa jucam carti. S-au uitat surprinse la mine, cu o expresie care ma intreba unde vad eu cartile sau pe unde le-am ascuns. Am luat foile de hartie si le-am taiat in dreptunghiuri si m-am apucat sa le desenez. Pe o parte numarul si culoarea cartii si pe cealalta le hasuram ca sa nu trisam. Protectia muncii a trecut destul de usor :))
Ani de zile in facultate a face prezentari la seminarii insemna sa citim cartile si apoi sa le explicam si celorlalti (well, nu de fiecare data, au fost si exceptii, dar asa, in mare). Acum am ajuns la master la alta facultate, cu alti profesori, alti colegi, alte stiluri. Prezentarile se fac in PowerPoint, dar invariabil este faptul ca toti au aceeasi reteta. Din fericire, cand a fost vorba sa ne "aliem" pentru prezentari, mi-am ales partenerul potrivit :)) Cand ne-am aruncat in "ring" ideile pentru prezentarea ce urmeaza sa o facem impreuna, mi-am dat seama ca nu o sa fie una normala. Ca sa va faceti o idee, unele dintre ideile respinse au fost: sa purtam sombrero-uri in timp ce facem prezentarea, sa servim colegii cu nachos si tequila, sa punem hip-hop mexican cand ne facem intrarea (prezentarea e la marketing international btw, si da, are legatura cu Mexicul). Cum ziceam, astea sunt ideile respinse, insa mai avem altele pe care chiar le vom pune in practica (si pe care le tin secrete pana dupa prezentare, ca poate mai citesc si alti colegi blog-ul).
Nu prea am talente speciale, nu stiu sa pictez, n-am voce deloc, desenez destul de prost, desi eram promitatoare in generala d.p.d.v. literar am cam ocolit subiectul (blogul asta este singura mea expresie literara, si poate dupa cum observati, numai cu literatura n-are legatura), pe scurt: nu sunt un artist. Creativitatea mea se concretizeaza doar in idei. Imi place sa fac jocuri, pentru ca imi place sa-mi pun in practica ideile. Ma entuziasmez ca un copil mic cand am una. Si sincer, in orice domeniu ai fi, cred ca ceea ce ii deosebeste pe cei buni de mediocri este faptul ca gandesc "afara din cutie" (adica outside the box).
