Anda Dj

Mai avem aproximativ o luna jumatate - doua luni pana la sarbatorile de iarna. Nu stiu cum e cazul altora, dar eu intotdeauna cheltuiesc o gramada de bani de sarbatori... cadouri multe (mai ales ca sunt si niste zile de nastere prin "apropiere"), iesiri de tot felul, iar de Revelion nu stii niciodata ce "pica". Asta ca sa nu mai zicem ca imediat dupa sarbatori incep reducerile prin magazine :D

Anul trecut m-am descurcat foarte greu, in conditiile in care cadourile au fost mici ca valoare (de comun acord cu toti cei implicati), iar de Rev am stat acasa. Anul asta am hotarat sa ma pregatesc din timp.

Pentru cei care muncesc si au un salariu, probabil e mai usor. Cel putin ai un venit, deci tot ce trebuie sa faci e sa ti-l imparti responsabil. In cazul meu e mai greu, pentru ca a trebuit intai sa-mi generez un venit (ca nu poti strange bani daca nu-i ai deloc). Nu stiu cati sunteti constienti de faptul ca noi facem de multe ori chestii pe gratis, pe care in mod normal se platesc. Eu am dat multe meditatii, am facut traduceri, am tehnoredactat chestii s.a.m.d., si le-am facut pe toate pe gratis. Asa ca de data asta mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa fac aceleasi lucruri, de data asta pe bani. Am inceput cu un simplu anunt intr-un ziar: dau meditatii la engleza. Pentru ca sunt extrem de multi meditatori la engleza, a trebuit sa ma diferentiez de concurenta. Am cerut un pret mai mic (pe principiul mai multi elevi care platesc mai ieftin fac mai multi bani decat un singur elev care plateste scump). De la un singur anunt m-am facut cu 4 elevi, si pentru prima data dupa mult timp, portofelul meu cu economii se umple. Ma gandesc sa mai dau un anunt pentru engleza, si eventual sa ma gandesc la alte posibilitati, de exemplu logica sau filosofie, doar ca acolo trebuie sa si investesc, pentru ca n-am materiale.

Scurta paranteza, daca sunteti din Cluj si vreti meditatii la engleza, le dau la pret mic :D

Pe langa meditatii, sunt multe lucruri pe care le poti face, daca criza nu ti-a dat sansa sa-ti gasesti un job. De exemplu, am o prietena care face bratari si genti. Un alt prieten face website-uri (eu m-am lasat de sportul asta, dar am facut si eu odata 60 de lei :D ) Altul redacteaza lucrari de licenta. Pana la urma toti stim sa facem ceva, si putem sa folosim acel lucru in interesul nostru.

Ok, acum avem un venit. Cum facem economii?

Eu va impartasesc metoda mea. De fiecare data cand strang o suma mai rotunda (50 lei de exemplu), ii pun deoparte in "locul de economii". Pentru ca am incredere in vointa mea, eu n-am vreo chestie prea complicata, dar tata mi-a sugerat ideea unei sticle de plastic (ca sa nu-i mai poti scoate pana la termenul X, cand tai sticla). Insa ideea principala e sa nu iti iei economiile cu tine NICIODATA. Nu lua din ei. Odata ce i-ai pus deoparte, fii constient ca nu te mai atingi de ei pana la termenul la care te-ai decis.

Nu fi prea drastic. Eu recomand sa-ti imparti banii in 3 categorii (metoda pe care o folosesc si eu). In primul rand sunt banii pentru lucrurile necesare. Fa-ti o lista cu acele lucruri necesare ca sa stii exact de cati bani ai nevoie si pune-i deoparte. Restul banilor imparte-i in economii si bani de buzunar. Economiile nu le tii niciodata la tine, banii de buzunar in schimb da.

Cand vrei sa-ti cumperi ceva neplanificat, iei din banii de buzunar. Daca astia se termina... ghinion. Astepti urmatorul venit.

Si daca tot vorbim de bani, in cazul meu nu este necesar pentru ca nu am venituri prea mari, dar pentru cei care sunt pe salariu... pastrati intotdeauna chitante/bonuri la tot ce platiti. Puneti-le intr-un loc special. In mod normal ar trebui sa aveti chitante de la toate cheltuielile din ultimele 6 luni. Daca ati uitat sa luati un bon, notati-va intr-un carnetel tot ce cumparati.

Dupa o perioada mai mare de timp, trageti linie, faceti niste calcule, si vedeti cat cheltuiti in medie pe luna si pe ce. Majoritatea oamenilor cheltuie mai mult decat au impresia, pe lucruri de care nu au nevoie (mai ales ca acum exista acele lucruri extrem de dragute numite carduri de credit, care ne fac viata mai usoara si ne ingroapa in datorii fara sa ne dam seama). Daca stii exact pe ce iti cheltuiesti banii, este mult mai usor sa te abtii si sa faci economii. Acolo unde ai impresia ca platesti excesiv, aloca-ti un buget.

M-am uitat la multe emisiuni financiare, stiu :D
Stiu ca lucrurile astea sunt de baza si ca fiecare le stie in sinea lui, ce e mai greu este chiar sa le faci. Dar daca ai un scop clar in minte, poate devine mai usor.

Dupa cum vedeti, abordez prima tema pe care am anuntat-o in sidebar. Contributii nu am primit prea multe, de fapt doar niste sfaturi din partea Laurei, dar e ok, o sa incerc sa ma descurc.
Motivele de care sunt interesata de aceasta tema sunt doua: in primul rand, eu trebuie sa invat singura limba franceza. Trebuie, pentru ca am un curs in franceza, cu examen la final, si eu stiu doar lucruri foarte de baza. Asta in conditiile in care majoritatea colegilor mei sunt la nivel intremediar-avansat, ceea ce inseamna ca nu sta nimeni dupa mine si trebuie sa-i ajung din urma.
Al doilea motiv il reprezinta faptul ca am inceput sa dau meditatii la engleza. Am descoperit de curand ca profesorul poate doar sa-i arate elevului calea corecta, nu poate invata in locul lui. Cum ambii mei elevi de la meditatii sunt la nivel incepator, sunt interesata care e metoda cea mai buna sa ii invat.

Quote-urile pe care o sa le pun sunt ale Laurei:

Întâi învaţă gramatica de bază, 30 de verbe cele mai uzuale, cu conjugările la prezent şi timpurile cele mai folosite

Sunt de acord :) Din fericire am facut 3 ani de franceza in generala si am apucat sa invat gramatica de baza. Cu elevii mei e mai greu. Asta pentru ca amandoi mi-au specificat "vreau sa invat engleza la nivel conversational, nu am nevoie de gramatica". Ca au nevoie de gramatica e clar, ce e mai greu este sa le explic asta :D Eu mi-am facut un plan de lectii si le-am bagat la amandoi gramatica, pe care probabil o voi prezenta astfel incat sa nici nu-si dea seama :P

Deci daca vreti sa invatati o limba noua, primul pas este sa invatati gramatica de baza. Nu zice nimeni sa stiti toate exceptiile si regulile complexe, doar astfel incat sa puteti sa va exprimati corect. In plus, vocabularul se mai uita cu timpul, dar gramatica nu o veti mai uita (daca o invatati corect). De unde sa o luati? Variante sunt multiple. Cautati un manual scolar pentru incepatori. Cautati un cunoscator al limbii care sa va explice.

Mai completez: eu mi-am cumparat un set de invatat franceza in 4 saptamani. Stiti voi, de ala cu 5 cd-uri, manual si carticica de conversatie. Am observat deci asta si la lectiile de acolo si este o metoda pe care o aplic si eu: nu invatati gramatica pe de rost. Incercati sa ii intelegeti regulile. Dupa ce invatati un lucru, incercati sa-l aplicati.. de exemplu intr-o converatie fictiva. Nu le invatati pe toate odata, ci combinati elementele de gramatica cu cele de vocabular. Daca la gramatica ati invatat pronumele personal, la vocabular inveti sa faci propozitii cu "eu am, el are" etc. O sa va fie mult mai usor sa le intelegeti.

Pentru vocabular, tot manuale, as in vocabularu' de bază, gen 200 de cuvinte, şi apoi să scrii şi să citeşti. Înveţi mult mai repede cuvinte decât să stai să le înveţi efectiv. Compuneri în franceză simple gen porteru tau în 10 rânduri, avantajele şi dezavantajele vieţii la oraş, televizorului, blabla-uri de-astea, subiecte îs destule. Cât mai cauţi în dicţionat, cât îţi mai corectează cineva, dacă găseşti, tot înveţi f multe. De citit, căţi în franceză 3-5 ani, sau bilingve dintr-alea ediţii micuţe, subţirele, sunt în librării la secţia copii, un fel de echivalent la penguin readers (adaptări la opere mari pt copii, după nivel de cunoştinţe). Mă rog, dacă te uiţi la o bibliotecă sau librărie la cărţi în lb străine, e imposibil să nu găseşti.
Şi apoi uită-te la filme cu subtitrare în franceză, care sunt făcute într-o limbă pe care o ştii, mă rog, engleză. Pune subtitrarea în franceză, se prind multe şi aşa.

Imi amintesc inainte de olimpiadele la engleza din liceu cand profa imi spunea "citeste cat mai mult"... citind, inveti nu doar vocabularul, dar si cum se scriu cuvintele. Un cuvant nou il retii daca il auzi/vezi de minim 7 ori. Deci daca luati o lista de cuvinte si incercati sa le invatati pe de rost nu o sa mearga. In plus, contextul este foarte important. Poti sa nu stii un cuvant, dar sa il deduci din context.

Poate unii dintre voi isi mai amintesc, cand eram mici ne uitam la TV pe programe italienesti. Cati nu am invatat italiana asa? Colegele mele de prin generala se uitau le telenovele, si toate stiau spaniola bine (uite ca si alea sunt bune la ceva). Mie imi place sa ma uit la seriale fara subtitrare. Pana la urma un copil mic invata sa vorbeasca imitandu-si parintii. Important e sa vezi/auzi cat mai mult din limba respectiva. Acum avem miracolul internetului, puteti gasi la texte in orice limba pana va saturati.

Si ca tot am ajuns la internet, dati un search simplu "learn free *limba pe care o vreti* ". De exemplu chineza. Nu stiu cate limbi au astfel de versiuni gratis, dar o sa gasiti multe lucruri de care aveti nevoie in mod sigur.

Apropo, cu cat stiti mai multe limbi straine, cu atat mai usor va fi sa invatati altele noi.

Si nu uitati la randul vostru sa faceti compuneri scurte, asa cum a precizat Laura. Veti intelege imediat ce nu stiti si ce trebuie sa repetati. Cautati pe cineva sa vi le corecteze.
Faceti-va prieteni online din tara respectiva si incercati sa conversati cu ei in acea limba. Practice makes perfect ;)

Puteti sa completati daca aveti si alte sfaturi. Voi ce limba ati vrea sa invatati?


P.S. La subiecte unde caut contributii a ramas doar decoratiunile interioare (ma intereseaza in special sfaturile de genul DYI). Nu fiti timizi :D Daca mai sunt alte subiecte pe care credeti ca ar trebui sa le abordez, va rog foarte mult sa-mi spuneti. Ce imi doresc cu acest sistem este sa fac blogul putin mai interactiv.

Mi-am facut o gramada de teste in viata mea, si o intrebare care reapare constant ca un lait-motiv este "ce te face fericit?" ... iar eu intotdeauna selectez varianta cu "lucrurile marunte". Nu am asteptat niciodata sa castig la loto (fie vorba intre noi, nici n-am prea jucat), nu am visat la bogatii infinite sau haremuri cu barbati copiati dupa zei greci, nu visez nici sa devin faimoasa, sa ma hartuiasca fanii pe strada, sa scot albume, sa joc in filme, sau pur si simplu sa ma afisez la petreceri de celebritati care sa ma arunce direct in lumina reflectoarelor, desi nimeni nu stie foarte clar de ce.

Daca mi-ar da cineva 5 secunde la dispozitie sa numesc un lucru care ma face fericita, as zice "bomboanele cu menta". Nu orice bomboane, ci cele ale Inei. Ina e colega mea. Ina are o cutiuta "magica", care e intotdeauna plina cu bomboane. Genul ala de cutiute care apar prin povesti, din care mananci, mananci, si nu se mai termina (secretul ar putea fi ca isi cumpara bomboane varsate si isi reumple cutiuta zilnic, dar shhhh! .. nu mai spuneti la nimeni ;-) ).
Oricat de obosita, plictisita, nervoasa sau bolnava m-as simti, stiu exact cum sa ma inviorez. O intreb soptit pe Ina "mai ai bomboane?"
Pana acum nu mi-a raspuns niciodata "nu" (v-am zis eu ca e cutiuta magica). Cauta in geanta si scoate cutiuta pe care scrie "bomboane de mandarine" (dar nu in romaneste), ridica capacul si inauntru se afla miraculoasele nectare ale fericirii. Luam cate una si endorfinele incep sa zburde prin corpul meu. Un zambet larg si tamp imi apare pe fata. Orice urma de stres dispare pe moment... ce examene, ce taxe, ce bani, ce lucrari, ce certuri, ce oboseala ? .... tot ce mai conteaza sunt bomboanele cu menta...

... m-am hotarat ca in curand sa-mi cumpar si eu o cutiuta magica. Pentru ca mai am doar un an cu Ina si bomboanele ei.

Pe voi ce va face fericiti?

... acest articol a fost scris ca urmare a promisiunii ca voi dedica un elogiu bomboanelor care aduc fericire.

Cred ca nu e un secret pentru nimeni faptul ca imi petrec mult timp pe net. Din cauza asta, nu de putine ori imi este dat sa aud chestii de genul "esti dependenta", "nu mai sta atata la calculator", s.a.md.

Din cauza asta am hotarat sa scriu articolul asta, ca sa va ilustrez diferenta intre un om care traieste in viata virtuala si un om care doar isi imbogateste viata reala cu cea virtuala. Eu fac parte din a doua categorie (lucru pe care o sa-l argumentez). De asemenea, pentru cei care petrec mult timp online, o sa puteti realiza daca aveti intr-adevar o problema sau nu. Exista trei diferente cheie:

1. Totul porneste de la identitatea ta virtuala. Cand internetul a aparut pe la noi, se perinda ideea ca online poti sa te tranformi in cine vrei tu. Poti sa schimbi totul despre tine, de la cum te numesti, la cum areti (poze false), ce muncesti etc. Asa ca hai sa ne punem intrebarea: cati oameni din viata noastra reala ne-ar recunoaste online?
Pe mine m-ar recunoaste toti. Am si eu un nick (care pana la urma tot de la numele meu vine, dar sa zicem ca nu e asa evident) de ani buni pe care il folosesc, dar nu am stat niciodata sa ascund cine sunt. Si in realitate si online ma cheama tot Anda, sunt tot din Cluj, fac aceleasi lucruri, sunt la acelasi master, am aceleasi hobby-uri, arat la fel. Blogul asta il citesc si oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata si oameni pe care ii vad in fiecare zi. Daca ar intra mama la mine pe forum, ar stii cine sunt.

2. Se spune ca internetul ne impiedica sa mai socializam. Eu cred ca poate sa fie o sabie cu doua taisuri: ne putem ascunde de oameni comunicand doar online, sau putem folosi internetul ca un mijloc de a cunoaste oameni noi. Cati oameni din viata ta virtuala ai cunoscut in realitate?
Eu am cunoscut foarte multi. Nu doar ca i-am cunoscut, dar unele dintre cele mai frumoase vacante din viata mea le-am petrecut cu un grup de oameni din care pe jumatate nu-i mai vazusem niciodata. Am cunoscut oameni online cu care apoi mi-am petrecut Revelioanele, zilele de nastere, care au dormit la mine acasa, care mi-au trimis cadouri desi locuiau in alta tara. Nu ii consider a fi prietenii mei virtuali, ii consider a fi prietenii mei si atat. Probabil multi nu stiu ce sentiment frumos este sa mergi intr-un oras in care nu ai mai calcat niciodata si totusi sa cunosti pe cineva acolo cu care sa iesi.

La capitolul asta as vrea sa fac o scurta paranteza. Citeam acum vreo doua luni despre un cuplu care au divortat din cauza ca el "o insela" cu cineva pe Second Life. Asta inseamna sa exagerezi. Mai este eterna intrebare de pe mai toate forumurile "poate exista dragoste pe internet?" ... daca cunosti pe cineva online si apoi va intalniti in realitate, normal ca da. Dar toata relatia voastra sa ramana doar in stadiul online este... cel putin cam ciudat :D


3. Am lasat cel mai important argument la urma. Ati renuntat vreodata o invitatie din viata reala (de a iesi in oras, cu prietenii sau la o intalnire) pentru a sta pe net?
Cum ziceam, eu consider viata virtuala doar o imbogatire a celei reale. Nu o inlocuire. Eu stau pe net cand ma plictisesc si nu am altceva mai bun de facut. Intamplarea face ca, neavand inca lucru, am o groaza de timp liber. Dar nu am refuzat niciodata sa ies afara din casa DOAR pentru ca trebuia sa fac ceva online. Trebuie sa iti cunosti prioritatile si viata reala are intotdeauna prioritate. Daca e sa iau de undeva timp, prefer sa nu ma uit la televizor de exemplu. Macar pe internet ai totusi un rol activ, nu unul pasiv.


Nu stiu daca mai are rost sa trag concluzii, cred ca sunt destul de evidente. In principiu, eu cred ca trebuie sa fim echilibrati in tot ceea ce facem. Sa acceptam tehnologia cu bratele deschise, dar sa o folosim noi pe ea, nu ea pe noi.

Daca am ceva talent creativ, il datorez copilariei mele. De fapt, cred ca toata generatia mea are acea tendinta de a avea tot timpul idei noi. Nu aveam foarte multe jucarii, nu pentru ca nu ne-ar fi cumparat parintii, ci pentru ca pe vremea aia nu existau la noi. Cele care existau erau un fel de copie ieftina a celor reale. Tin minte ca stateam cu orele dimineata pe Italia uno si imi imaginam cum ar fi sa am acele jucarii prezentate in reclamele dintre desene.

Asa ca am inceput sa le fac eu. Nu aveam nevoie decat de o foaie mare de hartie si niste carioci pentru un Monopoly. Cand stateam la bunici ne ciopleam sabiute din bucati de lemn (pentru ca nu era nimic ciudat ca un copil de clasa intai sa umble cu cutite). Nu doar ca imitam jocuri straine, dar le inventam pe ale noastre... scarile deveneau apartamente, scandurile carti, dupa ce munceam toata vara la fan, cand veneam acasa ne jucam in iarba facand capite in miniatura, de parca nu ne-am fi saturat pana peste cap. N-am taiat niciodata broaste la biologie, dar am desfacut un sarpe omorat de bunicu`. Luam tabla de sah si o transformam in traseu de curse pentru jucariile din ouale Kinder. Ne puneam un batic pe cap si brusc aveam parul lung. Daca ni-l legam la gat ne transformam in printi. Ne vindeam unii altora ambalaje goale de ciocolata, si amestecam toate sampoanele si lotiunile din baie pentru "spuma", care avea o cota mare pe piata.

Ce am dus mai departe cu noi nu au fost neaparat jocurile, ci gandirea creativa. Tocmai ma angajasem la primul meu job si ma aflam intr-o sala cu inca vreo 20 de oameni, faceam "Protectia muncii" cica. Ceea ce insemna practic 8 ore intr-o sala, aveam la indemana doar foi de hartie, pixuri, si caietele pe care trebuia sa le studiem. Nu stiu cine a inventat-o pe asta cu 8 ore avand in vedere ca treburile alea le citeai si retineai in 10 minute maxim.
Ne-am imprietenit pe grupulete. Le-am intrebat pe fete daca nu vor sa jucam carti. S-au uitat surprinse la mine, cu o expresie care ma intreba unde vad eu cartile sau pe unde le-am ascuns. Am luat foile de hartie si le-am taiat in dreptunghiuri si m-am apucat sa le desenez. Pe o parte numarul si culoarea cartii si pe cealalta le hasuram ca sa nu trisam. Protectia muncii a trecut destul de usor :))

Ani de zile in facultate a face prezentari la seminarii insemna sa citim cartile si apoi sa le explicam si celorlalti (well, nu de fiecare data, au fost si exceptii, dar asa, in mare). Acum am ajuns la master la alta facultate, cu alti profesori, alti colegi, alte stiluri. Prezentarile se fac in PowerPoint, dar invariabil este faptul ca toti au aceeasi reteta. Din fericire, cand a fost vorba sa ne "aliem" pentru prezentari, mi-am ales partenerul potrivit :)) Cand ne-am aruncat in "ring" ideile pentru prezentarea ce urmeaza sa o facem impreuna, mi-am dat seama ca nu o sa fie una normala. Ca sa va faceti o idee, unele dintre ideile respinse au fost: sa purtam sombrero-uri in timp ce facem prezentarea, sa servim colegii cu nachos si tequila, sa punem hip-hop mexican cand ne facem intrarea (prezentarea e la marketing international btw, si da, are legatura cu Mexicul). Cum ziceam, astea sunt ideile respinse, insa mai avem altele pe care chiar le vom pune in practica (si pe care le tin secrete pana dupa prezentare, ca poate mai citesc si alti colegi blog-ul).

Nu prea am talente speciale, nu stiu sa pictez, n-am voce deloc, desenez destul de prost, desi eram promitatoare in generala d.p.d.v. literar am cam ocolit subiectul (blogul asta este singura mea expresie literara, si poate dupa cum observati, numai cu literatura n-are legatura), pe scurt: nu sunt un artist. Creativitatea mea se concretizeaza doar in idei. Imi place sa fac jocuri, pentru ca imi place sa-mi pun in practica ideile. Ma entuziasmez ca un copil mic cand am una. Si sincer, in orice domeniu ai fi, cred ca ceea ce ii deosebeste pe cei buni de mediocri este faptul ca gandesc "afara din cutie" (adica outside the box).

Astazi o sa ajung la zi cu toate concursurile.

1. Concursul de poezii pe care l-am inceput acum vreo 2-3 luni ... desi am zis ca nu anunt castigatorul pana nu ajung la 5 poezii, nu mai am chef sa o tarasc... desi toate poeziile au fost dragute si i-as fi ales pe toti castigatori, intrebandu-i la ce ar face reclama daca ar castiga, doar o persoana a avut un raspuns clar, asa ca pe aceasta baza o voi declara castigatoare: JeAnne Dark. Felicitari!
Ea a vrut sa fac reclama la Amiba Design , firma de webdesign. Deci daca aveti nevoie de un site web, va invit sa va uitati peste site-ul lor :)

Le multumesc si celorlalti concurenti pentru participare: Bogdan, Silviu si Serban.

2. Jocul Piramida Panahasi de pe forum s-a terminat, iar castigatorul a fost shape! Felicitari si tie!
Iti cumpar un suc cand ne intalnim :D La Piramida au participat 21 de concurenti.

3. Incep doua noi jocuri pe forum, la care sper sa se inscrie cat mai multa lume

SURVIVOR

Gazduit de catre Sylar, care va urmari modelul binecunoscutului reality show... si in sfarsit voi avea posibilitatea sa fiu si eu jucator :D Abia astept.

FAZAN
Campionat de fazan organizat de Bogdan, pentru cei pasionati de joc.

Poate ati observat ca n-am mai scris de cateva zile... asta pentru ca orice subiect gaseam, imi dadeam seama ca l-as fi scris dintr-o frustrare. Si cum am scris un articol intreg despre negativism, nu mi s-a parut cea mai constructiva abordare.

Azi dimineata am hotarat sa gasesc un subiect constructiv cat timp sunt la scoala, astfel incat sa scriu articolul in seara asta. Ma gandeam: ce lucruri bune am facut eu in ultimele zile? Nu prea multe ce e drept... azi am semnat ceva pentru Greenpeace impotriva centralelor nucleare, dar sincer nu cunosc prea multe despre subiect, asa ca nu are rost sa vorbesc despre ce nu stiu. Am stat 6 ore la scoala, incercam sa ma gandesc la chestii care de care mai variate, de la prezentari facute de curand pana la drumul cu autobuzul (dar nu, nu am lasat nici un batran sa stea jos in locul meu). Deja incepeam sa fiu dezamagita de mine. Revelatia a venit cand eram la cativa pasi de casa si inghetasem deja de frig (am tremurat din toate incheieturile azi toata ziua): nu am racit! :D

Poate o sa vi se para putin lucru, insa conditiile in care nu am racit mi-au fost potrivnice: printre cunostintele mele era epidemie de raceala... de la toti membrii familiei, pana la colegi sau prieteni. Cum am reusit sa nu racesc? E drept, am imunitate destul de buna, dar mai racesc si eu din cand in cand. Nu am racit pentru ca de cum am vazut primul racit, am inceput sa ma pregatesc. Si asta va sfatuiesc si pe voi sa faceti, luand in considerare ca in ultimele zile pe aici a nins.

In primul rand beau in fiecare zi cate un ceai fierbinte sau doua (nu uitati de lamaie). Cateodata mai adaug o cafea, un cappuccino sau o ciocolata calda. Nu umblu niciodata desculta prin casa, port nu doar slapi, ci si o pereche de sosete groase. In plus port si o geaca de trening (tot in casa). Pentru cand ies afara mi-am scos deja cizmele, paltonul, manusile, esarfele si bluzele groase, tricotate. Incerc sa ma spal pe maini cat de des pot. Si recunosc, ar putea avea o legatura si faptul ca parintii ma imping des de la spate sa mananc fructe sau legume, iar mai nou locul de cinste il are kiwi (care contine mai multa vitamina C decat lamaia de exemplu).
Nu dorm cu geamul deschis, si daca simt cel mai mic curent imi bag vata in urechi. Daca ma spal pe cap ma straduiesc sa imi usc bine parul inainte sa ies afara din casa. Dorm acoperita cu o plapuma groasa.

Stiu ca toate astea par lucruri banale, dar fiti sinceri cu voi si recunoasteti de cate ori chiar aveti grija sa le faceti? Ca la teorie suntem tari cu totii :)) Deci aveti grija de voi, nu va ganditi ca e abia octombrie, ca raceala acum vine.