Anda Dj

Nimanui nu-i place sa fie bolnav, dar exista cateva situatii, in special in cazul bolilor usoare, care te tin doar cateva zile la pat, in care exista unele avantaje.

Ai o scuza buna sa lipsesti de la scoala/job cateva zile, sa stai toata ziua in pat si sa nu faci nimic, toata lumea se poarta frumos cu tine, esti servit la pat, ti se aduc o gramada de bunatati.

Desi cand esti sanatos, toata treaba asta suna bine in teorie, cand ti se intampla cu adevarat nu e totul chiar asa roz. Nu stiu cum se face, dar eu nu ma imbolnavesc niciodata intr-o saptamana banala si plictisitoare la scoala de care ma bucur sa scap. Nu, eu ma imbolnavesc fie in vacanta, fie intr-o saptamana importanta la scoala.

Ati incercat vreodata sa incalziti termometrul ca sa creada parintii ca aveti febra si sa nu va trimita la scoala? Eu am incercat odata. Intai am stat cu termometrul la o lampa, dar nu prea a avut nici un efect. Asa ca m-am dus la aragaz. Temperatura a crescut rapid la 41 de grade, ceea ce era putin credibil avand in vedere ca ma puteam tine pe picioare. Asa ca l-am bagat in congelator. Pana la urma a revenit la normal si n-am putut deci sa pacalesc pe nimeni. Fail.

Weekendul asta am facut febra (38). Nu vreau sa dau vina pe nimic, pentru ca nu sunt sigura si as putea face o reclama foarte proasta fara nici o dovada, dar sa zicem ca a fost de la ceva ce am mancat. Problema e ca am facut febra in weekend, cand nu trebuia sa ma duc deloc la scoala si aveam mult de lucru acasa, lucru pe care n-am putut sa-l fac, iar acum trebuie sa recuperez. Deci as zice: wrong f'ing timing.

Desi ziua de duminica a inceput ok... am stat in pat, am dormit, m-am uitat la filme toata ziua, mi s-a adus mancare la pat si mama mi-a cumparat tot felul de chestii care imi plac... am descoperit ca nu e chiar asa usor sa faci asta. In primul rand, daca afara e soare si frumos si tu stai in casa cu jaluzelele trase si te uiti la filme la calculator, te cam ia durerea de cap. In al doilea rand, poti sa ai cea mai buna mancare adusa la pat, daca ai facut febra din cauza ca ai mancat ceva, o sa-ti fie greata sa mananci ORICE. Era sa mi se faca greata de la ciocolata o.O Desi acum ma simt ok, inca nu pot manca normal.
Pana la urma, pe la ora 18 am zis ca, bolnava sau nu, eu ies afara ca nu mai pot. Am iesit, am mancat o inghetata (aparent singurul lucru pe care-l pot manca fara probleme) si m-a ajutat, mi-a mai trecut durerea de cap cel putin.

Anywayz, noaptea de sambata nu am putut dormi absolut deloc. Mai atipeam din cand in cand, dar aveam cosmaruri. Si nu prea voiam sa trezesc pe nimeni, asa ca am suferit in tacere pana dimineata pe la 6, cand am trezit-o pe mama. Cam in tot timpul asta, ma intrebam ce trebuie facut cand ai febra, ce medicamente trebuie sa iei si alte lucruri de genul asta la care n-am gasit raspuns decat a doua zi.

Asa ca daca treceti prin situatia asta intr-o noapte si aveti aceleasi intrebari dar nu vreti sa deranjati pe nimeni, cam asta am aflat (ulterior) eu:

- Beti multe lichide -> cand ai febra transpiri si, deci, trebuie sa te hidratezi la loc. Apa, ceai cu multa lamaie sau sucuri naturale.
- Algocalmin, Paracetamol sau Antibiotice -> astea-s medicamentele recomandate in caz de febra. Eu am o imunitate destul de buna si iau medicamente rar, probabil nu la toata lumea mai functioneaza Algocalminul. Dar daca nu te indopi toata ziua cu medicamente, ar trebui sa fie bun si asta.
- Incearca sa dormi -> desi din proprie experienta am aflat ca e destul de greu sa faci asta, dupa ce ai luat un medicament ar trebui totusi sa incerci sa dormi putin.
- Nu te uita toata ziua la filme -> daca nu vrei sa-ti bubuie capul
- Dupa ce ti-a scazut febra, iesi la o plimbare scurta -> aerul curat o sa te faca sa te simti mai bine

Si cam atat am eu. Daca mai aveti si alte sfaturi, lasati-le la comments.

Va spun de la inceput ca nu-mi place sa fac recenzii la carti sau filme, in primul rand pentru ca nu sunt nici un fel de autoritate in domeniu, in al doilea rand pentru ca nu ma pricep. Deci orice veti citi din partea mea pe subiecte de genul asta sunt doar opinii.

Anul asta am auzit doar lucruri bune despre TIFF. In fiecare an imi propun sa merg la cat mai multe filme, dar nu stiu cum se face ca in fiecare an pica foarte prost festivalul. Mai exact, in plina sesiune, fix in perioada in care eu stau prost cu banii si nu-mi gasesc pe nimeni sa ma acompanieze. Din fericire, am reusit pana la urma sa gasesc pe cineva (sau ea m-a gasit pe mine mai exact). Ne-am hotarat sa mergem vineri dupa-masa (adica azi) si eu urma sa aleg filmul.

Alegerea filmului n-a fost deloc o treaba usoara avand in vedere ca nu auzisem de 95% din filmele care s-au dat. Asa ca am deschis programul si am ales toate filmele convenabile ca si ora, excluzand documentare si scurt-metraje. Am ramas cu 7 filme. Din ele am eliminat doua cu "Craciun" in titlu (m-am gandit ca iunie nu e tocmai momentul potrivit pentru asta). Am citit descrierile filmelor ramase si le-am eliminat pe cele in care e vorba de revolutii, razboaie si alte asemenea. Si am ramas la doua, amandoua filme romanesti, amandoua la cinema Victoria: Buna, ce faci? si Francesca. De Francesca am auzit, desi habar n-am daca e bun sau rau, insa stiu ca are ceva premii la purtator. Motivele pentru care am ales totusi celalalt film au fost doua... In primul rand m-am gandit ca Francesca e mai cunoscut si probabil va atrage mai multi spectatori (=> inghesuiala mai mare). Insa cel mai important criteriu a fost subiectul. Daca acum cativa ani trendul in filmele romanesti era comunismul, noul trend pare a fi romani mersi la munca in Spania sau Italia. Buna, ce faci? insa mi-a trezit curiozitatea. Este vorba despre doi oameni, sot si sotie, care se indragostesc fiecare de cate un partener de chat pe internet. Fara sa stie ca de fapt vorbeau unul cu altul. Desi nu e un subiect total strain in filmele americane de exemplu, am fost extrem de curioasa sa vad care va fi abordarea romaneasca.

La locul faptei, regizorul Alexandru Maftei ne-a spus cateva cuvinte, printre care ne-a anuntat ca filmul va fi o comedie romantica, chestie care m-a facut sa ridic o spranceana.

Cam pe la minutul 2 al filmului au inceput rasetele in sala. Si dupa aia nu s-au mai oprit tot filmul. A fost unul dintre cele mai frumoase si amuzante comedii romantice pe care le-am vazut vreodata, si da, ma refer din TOATE filmele pe care le-am vazut vreodata (avand in vedere ca e prima comedie romantica romaneasca pe care o vad, n-am avut cu ce altceva sa o compar). Recunosc ca am ramas impresionata. Sunt atatea scene pe care as vrea sa le descriu in amanunt, dar nu vreau sa stric placerea celor care vor sa-l vada. In plus, mare parte din farmecul filmului sta in scene surpriza.
Oricum, e atat de bine venit un astfel de film, scapat de cliseele pe care le vedem de obicei in genul asta la americani, dar scapat si de cliseele filmelor romanesti. E o comedie romantica inteligenta. Unele faze mie mi s-au parut poezie pura. Nici nu mai stiu care a fost ultimul film la care m-am uitat unde atentia mea sa fie doar pe film de la inceput pana la sfarsit, fara momente de plictiseala. Actorii au jucat superb, regia a fost excelenta.
Cred ca de aia si scriu postul asta, am fost atat de impresionata de un film romanesc, incat trebuie sa vi-l recomand, si daca aveti ocazia sa mergeti sa-l vedeti la cinema (ca TIFF-ul se termina curand), mergeti, credeti-ma ca isi merita toti banii.

Ah, replica mea favorita din film:

Crezi ca eu nu stiu despre ce taci atunci cand taci?

Si la sfarsit regizorul a raspuns la cateva intrebari ale publicului si am vazut toti actorii pe scena, ceea ce imi arata din nou de ce e TIFF-ul atat de special fata de o zi normala la cinema.

Oricum, anul viitor nu voi mai fi in sesiune, sper sa vad si eu mai mult de un film.

Nu as zice despre mine ca sunt atehnica, ba dimpotriva, pentru cineva DOAR cu studii umaniste ma descurc destul de bine. Fac parte (la propriu) din oamenii aia care isi desfac trei calculatoare, combina partile intre ele si cand apasa pe butonul de pornire se sting luminile in toata casa (serios, mi s-a intamplat asta). Adica am cunostintele de baza si am impresia ca ma descurc mai bine decat o fac de fapt.

Si asta ne aduce la tastatura mea. Ma batea gandul de foarte mult timp sa o curat, dar am tot amanat. Pe undeva cred ca mi-era putin frica, am auzit o gramada de povesti de la oameni care n-au mai stiut sa-si bage tastele la loc. Dar azi mi-am luat inima in dinti si am pornit cu gandul: "Ce poate fi asa greu sa desfaci suruburile din spate, sa scoti un capac, cureti rapid pe acolo cu grija sa nu modifici nici o componenta, bagi capacul si piulitele la loc si gata... maxim 10 minute."

Partea amuzanta e ca imi facusem si planuri de dupa.

Asadar, Anda porneste la treaba inarmata cu o surubelnita, un pachet de servetele, o solutie de curatat geamuri, o cutie de betisoare de curatat in urechi, o cutie de scobitoare, foi colorate, pix si creion, scotch, o foarfeca mare si o trusa de manichiura. Nu am pornit din start cu toate astea, dar rand pe rand le-am scos (si utilizat). Curios de cate lucruri ai nevoie sa cureti o amarata de tastatura.

Am inceput vesela cu desfacutul piulitelor. Nu stiu de ce am eu impresia ca e mare lucru sa scoti niste piulite, dar parca ma simt mandra de mine cand fac asta, de parca chiar as munci sau ceva. Pun cu grija piulitele deoparte, nu cumva sa le pierd. Trag incetisor de capac incercand sa-l desfac. Nici macar nu misca. Trag putin mai tare ... si mai tare... pana ma enervez, iau surubelnita, o bag in crapatura si incerc sa o desfac. In sfarsit se misca. Incet, dar se aude inauntru ca se desfac chestii. Ma chinui vreo 10 minute cu treaba asta, pana imping din greseala cu surubelnita intr-o tasta si iese afara. O iau speriata sa o bag la loc (nu cumva sa uit unde a fost) si atunci imi dau seama: TASTELE IES DE AFARA!!!! Nu trebuia sa o desfac DELOC.

Ma apuc de scos taste si de curatat. Treaba migaloasa. Betisoare de urechi imbibate in solutie de spalat geamuri, cu putin ajutor de la scobitoare in locurile greu accesibile. In timpul asta ma gandesc ca nu poate fi cu mult mai rau sa cureti toaleta cu periuta de dinti. Noroc ca mai am cutia de la tastatura, cu o poza mare a tastaturii pe ea, astfel incat nu e o problema prea mare sa pun tastele la locul lor. Problema in schimb e de la tastele mai mari, space, shift, enter, insert, +, care au niste sarmulite sub ele. M-am chinuit o gramada de vreme sa aflu cum sa le pun la loc, si parca tot nu stateau ele prea ok. Toata treaba asta a durat in jur la vreo doua ore.

In sfarsit termin si incerc sa inchid crapatura aia. Este o placuta care nu prea vrea sa intre, asa ca o indes si eu cum pot si apas tastatura cu toata puterea mea, bucurandu-ma la fiecare sunet: "Asta inseamna ca se potrivesc lucrurile pe acolo".
Bag tastatura in calculator si observ cu uimire ca nu merge. Ma gandesc eu ce ma gandesc si ajung la concluzia ca trebuie sa dau restart. O fac si pe asta, si surpriza, se aprinde beculetul (Num Lock). Fericita, ma asez confortabil pe scaun. Daaar, nu merge. In disperare de cauza aleg optiunea "suna un prieten". Imi zice sa incerc sa potrivesc lucrurile dinauntru.

Redesfac tastatura. Placuta aia nu vrea sa stea nicicum in pozitia care trebuie. Incerc sa o imping la loc cu surubelnita. O zgariu putin pe spate... ups. Mai umblu acolo prin ea pana ajung la capatul rabdarii. Ma uit rapid in portmoneu si vad ca mai am vreo 40 de lei. Il sun pe frate-mio si-l rog sa-mi cumpere o tastatura noua pana in 40 de lei. El imi zice ca e un magazin la 2 minute de blocul meu. In timpul conversatiei ma mai calmez si mi se aprinde un beculet: "penseta".
Imi scot trusa pentru unghii si incerc din nou sa bag placuta. Reusesc, desi acum carcasa e ciobita rau. Inchid tastatura, o bag in calculator si surpriza! Merge. Il sun pe frate-mio sa-i zic ca nu mai imi cumpar tastatura noua.

Ma asez la calculator sa-l anunt si pe primul prieten pe care l-am sunat de reusita mea. Incep sa tastez. Observ ca unele taste nu functioneaza... shift, space, enter, backspace, sageata jos. Majoritatea merg, dar greu. Ma reapuc sa scot tastele. Mai mesteresc eu pe acolo si le fac sa mearga pe rand.

In afara de una. Shift stanga. Nu mai merge DELOC. Nu mai pot pune litere mari, paranteze, emoticons, doua puncte, semnul intrebarii ... Am scos butonul, am incercat sa apas inauntru cu doua creioane... tot nu merge. Acum il folosesc pe cel din dreapta, si trebuie sa recunosc ca e al naibii de greu.

Mi-as cumpara tastatura noua, dar ca sa fim sinceri, m-am chinuit 3 ore in total si nu vreau sa simt ca mi-am pierdut vremea. Asa ca o voi folosi pe asta, asa cum e, cu sau fara Shift stanga. Macar e curata.

Vineri am dat ultimul examen. Vrusesem sa scriu postul asta vineri, dar apoi m-am gandit ca poate-mi pic examenul si atunci nu mai e chiar ultimul, asa ca am asteptat rezultatul :D Dar l-am luat *yey*.

Cum ziceam, ultimul examen. Nu de semestrul asta, nici de anul asta, nici macar ultimul de la masterat. Nu, e ultimul examen (pentru scoala) pentru totdeauna! (cred). Nu exclud faptul ca s-ar putea sa ma razgandesc si sa ma reapuc de scoli, dar cel putin pentru o perioada nu mai vreau. Asa cum ii spuneam Inei, dupa 17 ani de scoala m-am cam plictisit de luat note, acum as vrea sa mai iau si bani.

Oficial inca n-am terminat, mai am inca de primit rezultate, de terminat lucrarea de dizertatie si apoi de sustinut. Dar nu mai am cursuri, nu mai am examene scrise. Practic, scoala am terminat-o. Acum doar de diploma imi mai fac griji.

Si cred ca pentru prima data in viata mea, nu stiu ce voi face mai departe. Intotdeauna am avut macar o mica idee. Dupa ce am terminat liceul, stiam ca vreau sa dau la facultate. Dupa facultate, stiam ca o sa urmez un master. Dar acum nu mai stiu nimic. Stiu ca vreau sa-mi gasesc un job, dar ce fel de, sau cand, n-am nici cea mai vaga idee. Dupa iunie pentru mine totul e un mare semn al intrebarii. Nici macar planuri de vacanta n-am.

17 ani de scoala ... par asa multi daca ii pun in cifre, dar mie mi s-a parut ca au trecut foarte repede. Primii 8 au fost mai grei. Am mai scris intr-un articol trecut (ceva leapsa cred) ca nu-mi mai amintesc prima zi de scoala. Singurul lucru pe care mi-l amintesc a fost batalia pentru banci, cele din fata fiind cele mai dorite. Pana la urma am reusit sa luam banca a treia de la perete. Inca imi amintesc cum eram toti asezati in banca in clasele 1-4, nu e ciudat?

(...)

Cam de la paranteza asta m-am apucat de scris vreo 7 paragrafe de amintiri, si cam toate erau din generala. Apoi mi-am dat seama ca ar trebui sa scriu despre toate scolile si nu voi mai termina niciodata. Asa ca am sters tot. Nu stiu, sincera sa fiu, ce vreau sa zic cu postul asta. Voiam doar sa am ceva care sa marcheze incheierea acestei etape din viata mea.

Tineti minte cum in clasele mici, la terminare, se faceau festivitati de premiere, unde veneau parintii si cei care luau premii erau chemati la careu in fata scolii si trebuia sa te imbraci frumos ... apoi parintii au incetat sa mai vina, premiile se dadeau in clasa... pana la urma doar la sfarsitul clasei a 8-a, a 12-a si la sfarsitul facultatii mai faceati ceva.. o absolvire, un banchet... si acum, la master, n-am mai facut nimic. La sfarsitul examenului ne-am luat la revedere si cam atat.

Noroc ca exista Facebook.

Piesa asta mi-a sunat in cap tot timpul cat am scris postul. De unde si titlul.

O sa fiu sincera cu voi: am chef sa scriu pe blog. Dar n-am nici cea mai mica idee despre ce anume. Cateodata subiectul despre care vreau sa vorbesc ma inspira, dar cateodata am inspiratie si fara subiect.

Am observat ca template-ul ma ajuta mult. Daca imi place template-ul, imi place si sa scriu in locul respectiv. La twitter de exemplu mi-am facut un template super tare, as scrie toata ziua doar ca sa-mi pot desfata ochii mai mult timp (desi o fac relativ rar fata de alti oameni).

Uhm... prin urmare n-am subiect. Asta o sa fie ceea ce americanii numesc un "random rant". Cred ca vreau sa scriu doar ca sa-mi deconectez putin creierul, pentru ca de vreo 3 zile stau cu nasul in ... calculator (am vrut sa zic carte, dar nu prea mai folosesc carti pentru scoala :D ). Apropo, va ziceam data trecuta de cartile pe care le-am castigat, daca e interesat cineva de PR, Comunicarea de Criza a Cristinei Coman e excelenta. Mi-am luat-o pentru ca ma gandeam ca o sa ma ajute la licenta si nu doar ca nu m-am inselat, dar imi tot vine sa ma arunc cu ea in pat sa ma delectez, este absolut fascinanta.

M-am uitat de curand la ultimul episod din The Apprentice (that really gets me into business mode) - btw, sezonul asta MULT mai bun decat sezonul trecut - si vestea buna e ca la toamna o sa fie un sezon normal! Si in primavara alt Celebrity Apprentice, dar nici nu stiti cat ma bucur ca mai luam o pauza. Cel normal e mult mai bun dupa parerea mea.

Apropo de asta, uite ca mi-a venit in minte un subiect. Care credeti ca e un reality show mai bun pentru voi, ca spectatori: unul unde participantii la un concurs se urasc, sau unul in care se inteleg ok? Cum e de exemplu diferenta intre sezonul asta din Celebrity Apprentice si sezonul trecut... adica, au fost certuri si in sezonul asta, cred ca e normal, dar in nici un caz nu se compara cu cele de anul trecut.
Mie mi se pare ca un competitor bun nu isi lasa oponentul sa i se bage atat de adanc sub piele incat sa ajunga sa faca scandal ... si faza e ca, fiind vedete, isi permit sa se dea si putin in spectacol, pana la urma au venit pentru doua lucruri: caritate si putina faima.
In timp ce la Apprentice-ul normal nu vezi atatea certuri pentru ca oamenii aia se lupta pentru o slujba, nu neaparat pentru o imagine.

Eu sincer ma bucur mult mai mult de show-urile drama free, decat cele cu mult scandal. Nu stiu daca v-am zis, dar ma deranjeaza oamenii galagiosi.

Well, initial am crezut ca postul asta va fi total inutil, dar macar v-am recomandat o carte si un serial, tot e ceva :D

Am vreo ora libera pana la meditatii, care nu e chiar asa libera (trebuie sa fac curat), dar am zis sa-mi rup vreo 10-20 minute sa mai scriu ceva pe-aici.

Acum fix o saptamana a fost o zi norocoasa. Pentru mine si pentru frate-mio. Pentru mine a fost norocoasa pentru ca am scis articolul asta si am castigat de la Buy Books un cupon de reducere de 50 de lei.

Mi-am comandat 3 carti pe care le-am ridicat azi de la posta.


Comunicarea de Criza - Cristina Coman - mi-am ales-o pentru ca am mare nevoie de ea la dizertatie. Sunt foarte incantata de ea.

Quo Vadis - Henryk Sienkiewicz - aveam doar "Potopul" de la el si Quo Vadis a fost intotdeauna pe lista mea de "must read during this lifetime".

Italiana tematica - celelalte doua carti impreuna au fost cam 45 lei si cartea asta a fost vreo 5 lei, deci mi-am luat-o mai mult ca si completare. Dar oricum cred ca am nevoie de ea, pentru ca italiana mea a devenit foarte ruginita si m-am hotarat sa mi-o pun putin la punct dupa ce termin cu dizertatia.

Intrebarea mea e in ce masura a fost chestia asta noroc sau nu? Stiu ca sunt multi bloggeri care au castigat carti de la BuyBooks, nu a fost nici o tragere la sorti, totul a tinut de blogul meu si de vointa de a scrie acel articol. Cu toate astea, exista o suma de intamplari ce nu tineau in mod necesar de mine care au dus la aceasta posibilitate: Mi-am facut blogul, am scris in el, l-am adus la Page rank 3, BuyBooks s-a hotarat sa faca aceasta campanie, strumfita a auzit de ea, a anuntat-o pe twitter si pe blogul ei si eu le-am citit in timp util.

Asta e un noroc mai pe ocolite, asa. Un noroc pur, de exemplu, a avut frate-mio in aceeasi zi. A bagat 5 lei la tonomatele alea de jucarii unde altii pierd milioane intr-o zi (pe bune) "doar sa vada cum e" si a prins un tigru (din Winnie Pooh) imens, din colectia Disney, una dintre cele mai frumoase jucarii din tot tonomatul ala.

Daca ar fi sa ne comparam, cred ca toata lumea ar putea zice ca el e mai norocos. Asa ca, pana la urma, norocul ti-l faci cu mana ta sau asa te nasti?

Either way, am nevoie de mult noroc pentru ca tocmai am aflat ca am la dispozitie pana miercuri sa-mi fac juma de dizertatie :D Poate am noroc si mai mare si intra profesorii in greva generala din 30 mai si nu mai trebuie sa-mi dau dizertatia anul asta :))

Cam de prin clasa a 9-a am inceput sa circul aproape zilnic cu troleul. Stiu ca pentru toata lumea e o adevarata tortura sa circule cu mijloace de transport in comun, dar dupa atatia ani, mai prinzi anumite "smecherii". Eu m-am gandit sa va impartasesc una dintre ele.

Pentru o mai buna intelegere, am desenat schita unui troleu tipic. Nu e bine proportionat, stiu, s-ar putea chiar sa nu fie in totalitate in concordanta cu realitatea, dar atata timp cat intelegeti ideea de baza, e ok.




Inainte de toate, daca ai cumva de ales intre mai multe statii din care sa urci (de exemplu daca punctul tau de pornire e undeva la mijlocul distantei intre doua statii - eu locuiesc la o distanta aproape egala de 3 statii diferite), alege intotdeauna statia cea mai indepartata (din perspectiva destinatiei finale). De ce? Pentru ca acolo troleul va fi mai gol.

Acum trecem la punctul important: unde te pui? Este esential sa ai planul de atac inainte inca de a pune piciorul in troleu, asa ca studiaza cu atentie schita. Daca eziti si pentru doua secunde, s-ar putea sa ratezi locuri strategice importante. Tine minte ordinea prioritatilor.

Cercurile rosii reprezinta locurile pe care le vrei si sunt numerotate in ordinea pe care le vrei. Bineinteles, te uiti intai spre scaune. Alege scaunele de la geam. Daca se pune si un batran langa tine, e ideal. Daca atunci cand te urci troleul e gol, alege un scaun de pe mijloc. Cu cat respecti mai bine aceste conditii, cu atat mai mica probabilitatea sa te ridice vreun batran de pe scaun. Batranii vor ochii tinerii de pe scaunele cele mai la indemana, adica cele apropiate de iesire si de la margine (cei de la geam isi vor deranja vecinul cand vor dori sa iasa).
Daca nu gasesti scaune libere decat pe margini, atunci va trebui sa stai cam tot drumul cu ochii in patru, altfel ai toate sansele sa fii ridicat cu scandal :P Recomand astfel de scaune doar atunci cand mai exista multe alte locuri libere.

Daca nu ai nici o sansa sa prinzi un loc liber pe scaun, indreapta-te pe pozitia cu numarul 2. Partea hasurata cu gri reprezinta mijlocul troleului, iar numarul 2 este intre mijloc si scaunele urmatoare, partea stanga, langa geam. E o pozitie foarte buna pentru ca te baricadeaza destul de bine. Din cauza chestiei aleia semi-circulare de la mijloc, nu poate sta nimeni in spatele tau. Fiind la geam, nu sta nimeni in stanga si, fiind scaunele in fata, nu sta nimeni in fata ta. Singurul tau posibil vecin, va fi probabil in dreapta. Ai tot drumul vedere la geam, bara de care sa te tii si probabil nu vei fi deranjat oricat de plin ar fi troleul.
Varianta aproape la fel de buna e pozitia cu numarul 3, adica exact aceeasi pozitie, doar ca in partea dreapta. De ce partea stanga e mai buna decat partea dreapta? Din cauza pozitionarii geamurilor. Daca e cald afara si stai in partea dreapta, cel mai probabil va exista un geam deschis fix in fata ta. O sa simti vantul in fata si nu e foarte confortabil.
Desi nu am mai adaugat la figura, sa stai in dreapta, respectiv stanga pozitiilor 2 si 3 e o posibilitate destul de buna, cu singura exceptie ca nu mai ai vedere la geam.

Daca si aceste pozitii sunt ocupate, cauta rapid din ochi pozitia cu numarul 4. E un loc larg la geam, cu multe manere disponibile. Aici deja vei incepe sa fii mai inghesuit, dar cu putin noroc iti poti gasi o pozitie destul de confortabila. Si tine minte: atata timp cat n-ai pe nimeni direct in fata ta, poti sa-ti feresti nasul de mirosuri insuportabile.

A 5-a prioritate este mijlocul troleului. Avantajul e ca ai chestia aia neagra de care te poti sprijini, deci poti evita sa ai pe cineva in spatele tau. De asemenea, barile ofera loc pentru un numar destul de limitat de oameni, deci vei avea mai mult spatiu de respirat decat in alte parti ale troleului. Dezavantajele mari sunt doua: nu ai aproape deloc vedere la geam si simti foarte tare miscarile troleului. Daca ai rau de masina, nu e chiar cea mai buna pozitie pentru tine.

Pozitia 6 este langa mijlocul troleului, langa geam, in partea stanga. Te tii de chestia neagra. Ai vedere la geam, esti relativ ferit de restul oamenilor. Partea proasta e ca se pot inghesui in tine, insa macar mai poti respira.

A 7-a pozitie nu e atat de proasta. In schita mea nu se prea observa din cauza dimensiunilor care nu corespund realitatii, dar ai acolo o bara orizontala de care te poti tine si nu ai pe nimeni in spate si in lateral. Cu toate astea, fiind atat de aproape de scari, vei destul de deranjat de urcarile si coborarile celorlalti.

Daca toate pozitiile importante sunt ocupate, incearca sa te strecori undeva intre scaune. Spatiul fiind limitat, inghesuiala e mai mica. In plus, ai in mod constant o bara.

Cea mai proasta idee pe care o poti avea e sa ramai langa scari (cu exceptia cazului in care troleul nu e plin si nici nu te astepti sa fie). Acolo este cea mai mare inghesuiala, vei fi facut sa urci si sa cobori la fiecare statie, iar riscul de a ramane blocat undeva la mijloc fara absolut nici un suport de sustinere este alarmant de mare.


Cand urci in troleu, chestia asta ar trebui sa se deruleze in mintea ta pe parcursul a doua fractiuni de secunda. Cel mai important este sa te decizi repede. Mai bine sari direct la pozitia 4 decat sa stai sa te intrebi daca pozitia 3 e libera.

Nu stiu cat de folositor va este postul asta, dar pe mine ma ajuta enorm sa am un "plan de atac" pe troleu. E mai bine sa prevezi neplacerile ce pot aparea si sa le previi, decat sa te lupti cu ele. Gandeste cu 2-3 statii in avans. Intreaba-te daca, la ora respectiva, e mai probabil ca lumea sa coboare sau sa urce? Adapteaza planul in functie de asta.