Anda Dj

La scoala era cel mai usor. Primeam note pe activitatea noastra. Note cu care ne puteam da seama exact unde ne aflam pe o scara valorica. De cele mai multe ori, primeam si explicatii din partea profesorilor. Bine, e adevarat, depinde de profesor... totusi, eu am descoperit ca ma descurcam din ce in ce mai bine la materiile unde mi se spunea unde anume gresesc sau ce anume ar trebui sa imbunatatesc.

Apoi, undeva prin liceu parca, unor profesori le-a venit ideea autoevaluarii. Ne puneau sa ne "dam" ce nota credem noi ca meritam. Langa ne puneau nota reala. Ei bine, eu intotdeauna mi-am dat nota mai mica decat nota reala. De aia nu-mi place sa ma autoevaluez: sunt foarte critica cu mine insami.

Dar, in lumea "reala" si cruda, exercitiile de autoevaluare m-au ajutat mai mult decat explicatiile. De ce? Pentru ca primesc din ce in ce mai rar feedbackuri si singurul mod in care pot evolua este sa ma autoevaluez. Cu toate astea, nu pot sa fiu prea obiectiva cand e vorba despre mine, asa ca ar fi frumos daca, din cand in cand, as mai primi totusi cate un feedback. Nu stiu in ce masura isi dau oamenii seama daca le apreciez sau nu comentariile, dar credeti-ma ca imi repet de cel putin 15 ori in minte lucrul pe care l-a spus X persoana despre mine. Indiferent daca lucrul ala e o lauda sau o critica. Incerc tot timpul sa ma "imbunatatesc" (din lipsa unui alt cuvant mai bun) si nu pot face asta decat pastrand ce e bun si schimband ce e rau.

Cel mai la indemana exemplu acum sunt interviurile (de angajare). Am fost la multe interviuri si la majoritatea am fost chemata la al doilea, dar ... de obicei se opreau aici (am trecut de doua ori mai departe de al doilea, dar asta e alta poveste). Am incercat de fiecare data sa-mi dau seama exact unde e problema, dar rareori am primit un feedback real si de cele mai multe ori am fost lasata sa interpretez.

O singura data am primit un mail cu un refuz. In rest pur si simplu n-au mai sunat si gata. Sincer, chiar daca am fost refuzata, am o mare admiratie pentru faptul ca si-au luat 1 minut sa ma anunte si pe mine ca n-are rost sa mai astept. Mai ales ca era o companie romaneasca, insa uite ca si noi putem fi profesionisti cateodata. Desi in mail nu mi-au zis de ce, la interviu mi s-a spus ca au fost 600 de aplicatii pentru un singur post, din care 100 au fost chemati la interviu. Deci acolo pot pur si simplu sa presupun ca cineva a fost mai bun ca mine.

Cea mai mare lectie am invatat-o de la un italian. Nu el era intervievatorul oficial, dar era managerul si a fost asa, un fel de interviu surpriza, in italiana (eu nici n-aveam habar ca trebuia sa vorbesc italiana cand am fost chemata). Italianul a fost foarte direct. Brutal as zice. Pe moment m-am simtit prost si ma gandeam ca e cam nepoliticos (de fapt si acum cred acelasi lucru), dar cred ca interviul ala a schimbat multe la mine. Credeti-ma ca daca cineva te ia la puricat pe fata, ai alt curaj la interviurile urmatoare. In plus, a punctat concret toate lucrurile care nu ii conveneau, deci poate pot sa iau asta ca un feedback?
Insa in acest caz particular, desi toate lucrurile negative pe care mi le-a spus aveau sens, nu prea mi-a spus nimic pozitiv. Si cu toate astea, m-a chemat la al doilea interviu. De fapt, am ajuns in ultimii trei. Cred ca m-as fi simtit totusi mai bine daca as fi stiut de ce. Care era lucrul ala care, desi am fost un dezastru tot interviul, l-a facut sa vrea sa ma mai asculte si a doua oara?

La toate celelalte interviuri n-am primit prea mult feedback. Doar la ultimul mi s-a zis nivelul meu de italiana-conversatie (and it's pretty weak). Ce m-a dezamagit nu e neaparat ca nu m-au mai sunat, pentru ca la modul in care am dat-o in bara la italiana oricum nu ma asteptam, dar mi s-a zis ca voi fi anuntata oricum. Lucru care nu s-a intamplat.

Stiu ca e nasol sa suni pe cineva sa ii zici ca n-a primit postul, dar nu e asa greu sa scrii un mail. Zic. Sa stie omul care e problema ca sa si-o rezolve. Eu pot doar sa presupun.

Mi-am dat seama la interviul X ca n-o sa ma mai cheme la al treilea cand m-a intrebat ce cred eu ca trebuie sa fac pe postul respectiv si m-am blocat (cred ca era singura intrebare la care nu m-am asteptat, desi era evidenta). Asa ca de atunci, inainte de fiecare interviu, m-am documentat temeinic. Stiu ca la alt interviu m-am imbracat prea colorat. Sau ca la altul nu aveam aceleasi obiective cu ale companiei (cred ca ala a fost singurul unde ne-am refuzat reciproc pe loc).
Stiu la ce teste am facut bine si la ce teste am facut prost. Dar as vrea sa mi se confirme/infirme si mie banuielile. Nu mi-e frica sa gresesc. Pot sa invat din greseli. Dar as vrea sa mi le cunosc si eu.

De ce e asa greu sa dai un feedback? Atata timp cat ai sfaturi constructive, cred ca acestea pot fi chiar apreciate.